DEDICAŢIE Scriu aceste ultime (pentru tine, prietene, prime) rânduri într-o profundă stare febrilă. Nu este vorba despre faptul că, după doisprezece ani, Hector şi târfa, cartea mea de povestiri, poate fi încredinţată, în sfârşit, tiparului. Starea mea febrilă este absolut întâmplătoare, nu are nici o legătură cu acest eveniment, care ar trebui să fie evenimentul vieţii mele, să justifice agitaţia, răul care nu-mi dă pace, să explice ameţelile, delirul - chiar, în care mă scufund uneori. Starea mea febrilă este datorată gripei; iar gripa aparţine gesticulaţiei diurne, biologice, a bucureşteanului din tramvaiul douăzeci, care transmite, diseminează fără grijă, de jur-împrejur, răul despre care vorbeam. Din păcate, scriu aceste ultime (de fapt, prime) rânduri într-o profundă stare febrilă care nu ascunde nimic metafizic. Cu toate acestea, cred că e bine să îmi mărturisesc slăbiciunea şi să îmi cer scuze pentru eventualele ina...