Hector și târfa Ceața Când maşina pãrãsi autostrada şi coti pe drumul lat cât o carte poştalã care coboarã spre paradisul îndoielnic al litoralului, copilul se trezi şi începu sã-şi frece ochii cu palmele. "Mergem sã vedem lacurile şi mergem sã pescuim şi mergem sã înotãm pânã dincolo de geamanduri, nu-i aşa?", întrebã copilul şi se aplecã peste speteaza canapelei din faţã. Aşa a început istoria asta şi la o parte din cele ce urmeazã am asistat ca martor întâmplãtor iar pe unele dintre aceste fapte le-am dedus din povestirea auzitã, în chiar seara aceleiaşi zile, pe când îmi luam cina la restaurantul Ocheanul şi copilul întreba, curios, "Ce înseamnã numai şi numai o iluzie?" S-ar putea sã nu fie nici o legãturã între cele ce urmeazã, dupã cum, la fel de bine, s-ar putea sã fie. S-ar putea sã nu fi reţinut toate amãnuntele corect, adeseori îmi scapã tocmai acele lucruri care, la sfârşit, se dovedesc a fi fost esenţiale. S...