Hector și târfa Îngerul în gară - Vino cu mine! Numai tu! Şi nu uita sã-ţi iei ciobul... Cei doi copii se strecurarã, printre coteţele cu pãsãri şi stivele de lemne, pânã în dreptul magaziei. - Lasã-mã sã o chem şi pe soru-mea, sã se uite numai o singurã datã. Pe urmã, o sã plece..., se rugã cel mai mic. Era îmbrãcat, direct pe piele, cu o hainã peticitã şi mototolitã, destul de lungã ca sã îi acopere pantalonii scurţi pânã la genunchi. Celãlalt bãiat, cel cu tricoul de marinar, îl privi încruntat şi câteva clipe pãru cã se gândeşte cu încordare. - Nu se poate, o fatã nu rezistã sã vadã aşa ceva... - Atunci, o sã mã spunã, se resemnã cel dintâi. E tare pârâcioasã. (De sus, din cer, din carlinga avionului, se vedea ca în palmã linia feratã şerpuind printre dealurile verzi, uneori albãstrii sau roşii, alteori metalizate, argintii. Trenul abia se mişca, ridicând nori de fum, trecând peste poduri sau prin tunele...