Hector și târfa Laitmotiv Omul traversa plaja - o plajã largã, nesfârşitã aproape - şi semãna cu un pescãruş, cu o mare pasãre jumulitã şi tristã. Se îndrepta spre automobil. Mergea de mult iar plaja se întindea în urma lui nedescifratã, concretã, pânã undeva foarte departe, unde întâlnea linia incandescentã a orizontului. Fusese una din acele zile ce mor cu o savuroasã lentoare, cu interminabile ezitãri, lãsând în adâncurile trecãtoarei fiinţe impresii de neşters, poezie, seninãtate, împãcare. Omul traversa însingurat, cãlcând cu labele lui fãrã sânge, obosite şi galbene, nepãsãtor, prin gunoaiele de pe plajã. Întunericul se cuibãrea pe nisip, în timp ce pescãruşul se îndrepta spre automobil, fãrã grabã, egal, sfidãtor. Om sau pasãre? Atât de îndepãrtatã, atât de înceatã, înaintarea omului printre dunele gãlbui sugera, desigur, imaginea unui peşcãruş. Un peşcãruş pe creasta unui val, într-un ocean împiet...