Hector și târfa Lemnul Cred cã mã cunoaşteţi, numele meu este Max. Deşi regizorul mi-a interzis sã folosesc securea, sub pretextul cã ar putea sãri vreo aşchie, cã aş putea rãni pe cineva, de luni în şir o pregãtesc pe ascuns, îi netezesc cu gresia tãişul impecabil, fãrã nici o ştirbiturã, o ung cu vaselinã pentru ca umezeala sã nu atace oţelul sclipitor, apoi o învelesc într-o hainã veche, cu cãptuşeala desfãcutã, o arunc în ladã şi trântesc capacul pe care sunt pictate grosolan scene din vodeviluri, prinţi palizi şi doamne opulente, cerşetori şi femei de stradã, castele, corãbii şi militari cu ţinuta în dezordine şi atât de multe alte tablouri noi sau recuperate din colbul istoriei, aranjez deasupra pledul peticit şi mã aşez peste toate astea cu evidentã şi naturalã mãreţie, mã cuibãresc, mã institui, mã pun, ca pe un tron, maiestuos, cu pipa atârnatã între buzele groase, vineţii, semnificativ arcuite pe mutra mea ro...