Hector și târfa Dumnezeu, vrăbiile și câteva pisici- fabulă în șapte tablouri Primul tablou Bãtrânul povestitor locuieşte într-o casã pierdutã printre ierburi şi arbori şi atât de veche încât, prin acoperişul ei, se poate auzi respiraţia de argint a singurãtãţii divine. E noapte sau aproape noapte şi s-ar putea spune cã un deget transparent deseneazã arabescuri pe oglinzi şi pe geamuri sau semnãtura indescifrabilã a timpurilor confuze. Ce a fost? Ce va fi? - se întreabã bãtrânul, umblând de colo-colo în cãutarea unui lucru mãrunt al cãrui nume vag este ascuns printre celelalte cuvinte. Ar avea nevoie acum de o semnificaţie, de un tâlc, de o frazã, de un final de fabulã, pentru a adormi: o încheiere convingãtoare, înainte ca neliniştea lunarã a pisicilor înfierbântate sã le urce iar pe cornişã. Acolo, ele scriu poveşti pline de viaţã, mãturând praful din lucarne şi jgheaburi, iar Cel de Sus, desigur, le poate citi, îşi ...