Hector și târfa Hector și târfa Ştiu dinainte că lumina murdară, tulbure, despre care nu se poate spune decât atât, care nu poate fi descrisă decât astfel, alunecă grea, gelatinoasă, din ochiul de geam îngheţat, în jos, pe peretele încă albastru al nopţii, conturând abia acum visul acela deja îndepărtat. Fără să mă descopăr, fără să mă divulg acestui nou început, fără să îmi ofer inutila participare - absurdul respiraţiei mele ar fi, poate, o tulburătoare caligrafiere a unui nedorit ego, dar, insuficient conturat, îl încorporează umbrele încă dense, tăcerea, îl dizolvă discret, neauzit, îl anihilează spaţiul imens dintre umăr şi planul de separaţie, zidul dur, concret, convingător, rece, fidel realităţii din care îşi trage scrâşnitoarele seve -, mă dedau voluptăţii de a-mi redescoperi propriile volume, încet, prin enumerare, îmi inventariez cu o secretă satisfacţie ceea ce ar putea deveni, deşi nu mi-o doresc cu a...