Hector și târfa Medalia de bronz pentru întâietate Întotdeauna, amice, câştigurile sunt mici şi pierderile incalculabile, spuse mecanicul. Pentru o clipã, ţi se pare cã ţi-a surâs norocul, cã ai dat lovitura, pentru ca imediat dupã asta sã realizezi cã niciodatã nu va mai fi ca înainte, cã totul s-a nãruit ca un castel din cãrţi de joc. Se rupe ceva aici, înãuntru, oricât ai crede cã eşti de tare. Îmi amintesc de un tip teribil, un dur adevãrat, care a câştigat cursa asta acum patru sau cinci ani. Dacã n-ai fi ştiut despre ce este vorba, l-ai fi putut lua drept un bãtrân obişnuit, un pierde-varã, cum sunt atâţia. Venise cu o şalupã grea, pentru mare, şi nu te-ai fi aşteptat sã se înscrie şi el, ştii, nu aveau cum sã treacã peste toate pragurile. Dar bãtrânul susţinea cã ambarcaţiunea lui are pântecul moale şi elastic, ca al unei femei tinere, şi spunea sã nu ne amãgim cã-i orb numai pentru cã îi lãcrimeazã ochii mari...