Hector și târfa Natură moartă cu piersică Fratele meu îşi exprimase, încã de acum douã-trei sãptãmâni, dorinţa de a-mi face portretul. Fireşte, atenţia pe care mi-o acorda m-a flatat. L-am refuzat, totuşi, poate şi pentru cã propunerea lui mã luase pe nepregãtite. Îmi amintesc cã, în ziua aceea, turna cu gãleata şi mi-am imaginat cã, neputând sã lucreze în grãdina botanicã, vrea sã nu piardã timpul stând în casã degeaba; putea sã-şi facã mâna cu câteva schiţe, folosindu-mã ca model. - Lumina nu-i bunã, i-am spus, sub impresia plictiselii pe care el însuşi o afişa. (Trebuie sã ştiţi cã am o figurã absolut comunã, lipsitã complet de expresivitate.) Poate cã fratele meu încerca, doar, sã fie politicos, poate cã nu cãuta decât sã îmi acorde puţinã atenţie. Dar eu asta şi vreau, sã nu mã bage nimeni în seamã! De aceea, am continuat, conturând în aer, cu degetul, ovalul unei feţe: - E prea mult cenuşiu aici. N...