Povestea asta începe cu zborul fãrã noimã al albatroşilor. Senzaţia de mişcare este extraordinar de puternicã, valurile se izbesc de ţãrm, se aude grohãitul remorcherelor. Încremenit în galbenul hârtiei fotografice, chipul nu are contur, pare (dintr-o greşealã de focalizare sau din cauza degradãrii substratului fotografiei) absorbit în planul secund al cadrului, în timp ce în prim-plan se detaşeazã cu violenţã mâna în care bãtrânul ţine o inimã de turtã dulce, cu inscripţia URTÃ DULCE, deoarece litera T a fost deja mâncatã. Ochii bãtrânului, clari, rupţi de restul imaginii, orbi, par a exprima o recunoştinţã fãrã margini. Iar alãturi, pe aceeaşi paginã a albumului, acelaşi, cu sãlbãticia unei alte însingurãri, mai pregnante, îşi iţeşte de sub caschetã capul rotund ca un mãr a cãrui dulceaţã zâmbitoare o rod viermii ochilor mici şi negri, de data asta insuportabil de vii. Între cele douã portrete, omul cãlãreşte o mârţ...