DODO - La Marinarul cu Pipă Privighetorile Ce noapte, prieteni, ce noapte fu aia alături şezură ca-n streşine ploaia grozave în şolduri şi dulci în imbolduri Yvonne şi Aglaia Se zămisleau pe atuncea păcate în sâmburii fumurii ai privirii ce nesfârşită petrecerea ce otrăvită săgeata arbitrară a nefericirii În miezul de lavă – caliciul de brumă în Nordul tomnatic – magnetica strună! Ne limpezeam noi înşine într-o molatecă glorie la marinarul cu pipă limbile stoarse de proză. Şi totuşi sfidând orice gnoză apusa noastră civilizaţieşiistorie se înfăţişa universului polisemantică luminoasă şi roză. Miraculos se cernea de pe turla bisericii Sfântul Bartolomeu şi Toţi Ceilalţi o zăpadă sintetică efectul luptei de milenii dintre virgulele diferitelor manuale de etică ceea ce, reflectat în vitrinele magazinelor Xavier Saint-Laurent, constituia reprezentarea cea mai pură a unei felii de dimensiuni normale dintr-un pepene – elefa