Am o stranie senzaţie că tu citeşti prin mine
şi răstălmăceşti inefabile destine
fără să ştii măcar ce devine…

Aş vrea să ştiu cum se ascultă şoaptele inimii
Şi de unde să aflu regulile tainelor lumii?
Cum să ne încălzim când e atâta frig în oameni?
Când oamenii pe care-i ştim nici măcar nu-i preţuim?
Aş vrea să ştiu că fiecare călătorie are rostul ei
şi că fiecare transformare înseamnă mai mult decât straie noi.

Aş vrea să ştiu că raiul e dincolo de limite
şi că simţurile noastre nu zac adormite
Aş vrea să ştiu că visele nu se zdrobesc în cioburi de sticlă
aş vrea să ştiu că nu totul se strică
şi că noi doi nu ne vom purta niciodată pică.

Aş vrea să ştiu în fiecare seară când număr stele
că într-o bună zi voi putea străluci ca ele.

Am un dor călător şi paşii întinşi pe o cărare
Merg repede pe străzile pline
Vreau să transform frământările mele în dulci praline
Le arunc pe toate într-un bol
Îmi vreau din nou capu gol…