E un fel de primavara in plina iarna. E caldut, un soare moale imi incalzeste pleoapele inchise aflate in plin proces de relaxare. Ma iau si eu dupa ele si zen-ul lor si incerc sa nu ma gandesc la nimic. Si reusesc oarecum, pentru cateva clipe, cat sa imi inchipui cum ar fi sa nu mai am niciun fel de gand pentru mai mult timp, sa zicem pentru vreo 3 zile. Ideea asta isi face din ce in ce loc mai mult in mine, imi excita simturile pana mai adineaori ramase in stare de repaus. Merg si mai departe si ma intreb cum ar fi sa ma golesc de tot de continut pentru aceleasi 3 zile; de continut si de sens. Daca ar fi posibil si astea ar "fugi" temporar de mine, stiu sigur ca tot mi-ai ramane tu. Esti ca o amprenta a mea, una mai reusita decat originalul; esti ca un organ in plus de care am neaparat