Dacă te aștepți la sarcasm, ironie, ură gratuită sau ceva din seria „ce mă mai enervează azi”…să știi că nu o să urmeze așa ceva. Azi nu mai știu să fiu…eu, în versiunea clasică.

Nu am avut niște săptămâni tocmai ok. Și înclin să cred că nu s-au terminat. Cred că epuizarea psihică se tratează mai greu decât cea fizică. După o săptămâna în care dorm pe apucate îmi revin după 12 ore de somn…după una în care trag de mine să ajung la sfârșitul zilei nu știu cum mi-aș putea reveni.

Singurul lucru bun care a rezultat din furtunile ce m-au prins nepregătită..e faptul că am avut parte de susținere. Știu că zic mereu că sunt antisocială, că evit să interacționez cu oamenii, dar adevărul e că nu pot trăi într-o bulă de plastic. Și, cumva, s-au găsit niște oameni care să mă vrea în viața lor, care să îmi fie prieteni și care să mă tolereze, deși știu că sunt ușor nebună.

Parcă totul e m...