الغيبة - a vorbi despre o persoană, în absența ei, spunând lucruri adevărate, dar neplăcute, nedorite a fi spuse în public, ținute pentru sine. Evitarea bârfei are ca scop protejarea onoarei unei persoane, iar aceasta reprezintă un drept fundamental în islam.

O, voi care credeți! Evitați cu prisosință bănuielile, căci unele bănuieli sunt păcat. Nu vă spionați și nu vă bârfiți unii pe alții! Oare vrea unul din voi să mănânce carnea fratelui său mort? Ați urî asta. Și fiți cu conștiință de Allah, căci Allah este iertător și îndurător. (Coran, 49:12)

Erau odată, pe vremea Profetului Muhammad, două femei care țineau post. Aproape că mureau de sete, iar cineva i-a spus acest lucru Profetului, totuși el nu le-a dat voie să întrerupă postul. Când Profetul a auzit din nou despre ele, le-a chemat și le-a poruncit să vomite ceea ce aveau în stomac. Astfel, amândouă au vomitat și au umplut un bol cu puroi, sânge și bucăți de carne. Atunci Profetul a spus: Acestea două au postit abținându-se de la ceea ce a fost nepermis de Allah, dar apoi au rupt postul prin ceva pe care Allah l-a declarat nepermis. Una a stat lângă cealaltă și au început să mănânce din carnea oamenilor. (Musnad Imam Ahmad)

Bârfa face parte din păcatele grave, și totuși este întâlnită la tot pasul. Oamenii nu își dau seama de gravitatea ei. Conform altor relatări profetice, bârfa transferă faptele bune de la persoana bârfitoare către cel bârfit și îl împiedică pe cel bârfitor să intre în Rai (va gusta focul, după care va putea intra în Rai sau nu).