Despre versetul 3:45 din Coran - semnificația spirituală al cuvântului Mesia (المسيح), fragmente din Asās al-Ta'weel, de Al-Qadi Al-Nu'mān:
Când Dumnezeu spune despre Iisus că numele lui este Mesia, înseamnă că el „lustruiește” sau „curăță” (يمسح) ceea ce este la vedere (ظاهر) și ceea ce este ascuns (باطن). În arabă, rădăcina m-s-H مسح înseamnă a curăța, a șterge sau a înlătura ceva. De aceea, când ne rugăm pentru cei bolnavi spunând مسح الله ضرك (masaha-llah darrak) adică Dumnezeu să-ți înlăture boala, este cu sensul de a o îndepărta de la tine precum și suferința ei.
Astfel, Iisus a înlăturat impuritățile celor care i-au răspuns, adică bolile credinței, atât cele evidente cât și cele ascunse. De aceea este numit Maseeh sau Mesia, el însuși fiind pur, curat în ceea ce privește aceste lucruri.
Versetele 3:49 și 5:110 din Coran - despre miracolele lui Iisus
Esența versetului 3:49 este că Profetul Iisus obișnuia să modeleze din lut o formă de pasăre căreia îi insufla numele suprem al lui Dumnezeu (اسم الأعظم), astfel devenind o pasăre prin porunca lui Dumnezeu. De asemenea, el obișnuia să îi vindece pe cei născuți orbi, pe leproși și să îi învie pe morți, prin porunca lui Dumnezeu.
În minunile menționate mai sus, interpretarea lutului este statutul credinciosului (مؤمن), iar cea a păsării este un înger sau entitate spirituală. Facerea lutului, prin amestecarea apei cu praful, trimite la infuzarea cunoașterii Certitudinii (علم اليقين) asupra credinței celui credincios. A da forma unei păsări înseamnă a crea capacitate și dorință de spiritualitate. A sufla asupra formei este a oferi unui credincios pregătit undhikr asupra numelui suprem și tipul de slujire specifică.
Praful și lutul, care în arabă sunt numite تراب și طين, semnifică două ranguri ale credinciosului. Primul este un rang elementar (credința prevăzută de aqeeda și de imān), iar celălalt este cu titlul de credință plus cunoaștere. Pas cu pas, Iisus insufla cunoaștere spirituală până când devenea o pasăre spirituală, suflet sau înger. (Ca o paranteză, Profetul Muhammad i-a oferit lui Ali titlul de Abū Turāb (părintele prafului), ceea ce înseamnă că după moartea Profetului, Ali devine părintele spiritual al credincioșilor, după cum am amintit că praful înseamnă oamenii credinței.)
Vindecarea celui născut orb este deschiderea unui ochi interior, prin acordarea antrenamentului spiritual menționat anterior. Vindecarea leprosului este îmbunătățirea condiției unui credincios prins într-o lumină albă extrem de intensă, la începutul traseului său. Iar interpretarea învierii celui mort este renașterea spirituală a celui care obișnuia să trăiască în spiritul credinței.
