Urc pe a ta coloană vertebrală
Ca pe o scară spre nicăieri sau către pretutindeni.
Undeva, în zona inimii, cineva mă strigă pe nume și mă oprește pentru o clipă din drum.
Ce ciudat! Nu credeam că voi întâlni oameni când voi urca la tine, căutându-mi acel nicăieri al meu sau acel tot pe care l-am pierdut...
"Nu știu ce am să fac când o să ajung sus."
"Cât de sus?" întrebi curioasă, ca o pisică răzgâiată și dulce.
"Nu știu, îți răspund surprins, nu credeam că m-ai auzit urcând."