Adolescența mea a fost marcată de o căutare frenetică a fericirii și a unui sens care să-mi împlinească întreaga ființă. Am încercat ani la rând, în diverse moduri, să-mi potolesc setea sufletului, însă nimic din ce făceam nu mă satisfăcea pe deplin. Rezultatele de la școală, fotbalul, gașca, distracțiile, relațiile…nimic nu putea umple paharul gol al inimii mele.

Pentru că de fiecare dată când credeam că un anumit lucru îmi va aduce împlinire, în final eram dezamăgit, în ciuda faptului că reușeam ce mi-am propus.

Deși eram doar un copil, un adolescent, gustasem ceva din adevărul rostit de înțeleptul Solomon : „totul sub soare este deșertăciune și goană după vânt”. (Eclesiastul 1:14)

Fără să știu, eram asemenea oamenilor despre care afirma proorocul Ieremia că vor împlinire, dar o caută în locul greșit, departe de fața lui Dumnezeu:

Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă. Ieremia 2:13

Fiecare încercare de a-mi împlini setea sufletului meu nu era altceva decât o muncă asiduă de a săpa fântâni în locuri care nu țineau apă. Înceram mereu, dar rezultatele erau aceleași: fericirea mea nu ținea și sufletul mea era în continuare însetat.

Povestea din adolescența mea a fost însă cu happy-end, pentru că am aflat că sufletul meu poate fi împlinit în relația cu Dumnezeu, pentru că așa am fost proiectați: să ne găsim menirea în El.

De aceea, profetul Ieremia consideră o adevărată nebunie încercarea omului de a-și astâmpăra setea ființială în afara relației cu Dumnezeu, o încercare ce se va finaliza de fiecare dată cu eșec.

Deși setea nostră după fericire este perfect legitimă în toate cazurile, spre împlinirea ei există o singură cale, și anume Dumnezeu, așa cum afirma și Sfântul Augustin : „sufletul nostru a fost creat de El și nu-și va găsi odihna în altă parte decât în El.”

Ba mai mult, Hristos Însuși promite că va împlini în cel mai profund mod cu putință sufletul celui ce vine la El:

„oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâșni în viaţa veșnică.” (Ioan 4:14)

Dacă ești încă în căutarea fericirii, aș vrea să-ți spun că există o singură cale spre ea: Dumnezeu, Isus Hristos.

Departe de El, nu vei gusta niciodată adevărata fericire.

Au trecut ceva ani de când am început să gust din adevărata fericire și de când sufletul meu și-a găsit împlinirea. Nu a fost totul roz de atunci, însă fericirea mea nu a mai ținut de împrejurări, fiind ancorată dincolo de realitatea văzută, în Cineva care este Singura sursă de fericire inepuizabilă: Isus Hristos.