În cartea profetului Isaia, găsim scrise următoarele cuvinte prin care acesta descrie începutul teofaniei de care a avut parte la chemarea sa în slujba Domnului:

În anul morții împăratului Ozia, L-am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. (Isaia 6:1)

Într-un context deloc fericit, care a însemnat moartea unuia dintre împărații de excepție pe care i-a avut regatul lui Iuda, Ozia, în timpul căruia împărăția din Sud s-a bucurat de restaurare și prosperitate, Isaia Îl vede pe Domnul, stând pe tronul Său etern, domnind peste istorie și peste întregul univers.

Deși circumstanțele par nefavorabile odată cu moartea suveranului lui Iuda, cu sfârșitul uneia dintre cele mai lungi și benefice domnii din istoria împărăției divizate, Isaia Îl revelează pe Dumnezeu tronând și fiind în controlul absolut al lucrurilor, dincolo de toate aceste circumstanțe.

Imaginea unui Dumnezeu Suveran care domnește în mod constant și neperturbat peste lumea noastră, ar trebui să aducă pace în inimile noastre, deși anume evenimente ne-ar putea face să credem că destinele umanității stau în mâinile unor oameni politici puternici sau în mâinile unor elite financiare mondiale.

De asemenea, în perioadele dificile din viața noastră, în care lucrurile nu sunt deloc așa cum ne-am fi dorit să fie, să ne amintim că Dumnezeu nu Și-a părăsit niciodată tronul și nu a abandonat controlul: El ține în mâna Sa istoria umanității și chiar istoria vieților noastre, El împărățește peste împrejurările neprielnice nouă și peste suferințele noastre, El pune și coboară pe regii lumii, El șade în ceruri și râde (Ps. 2:4) de planurile celor influenți care cred că ei dețin controlul ultim.

Ce veste bună pentru noi: Dumnezeu este pe tronul cel mai înalt al Universului, El este Suveranul Absolut, El are ultimul cuvânt de spus în dreptul nostru, personal, cât și în istoria creației Sale!