Citind cartea Evrei, și nu numai- aproape orice carte a Noului Testament, un lucru care mă impresionează este inspirația și lumina pe care autorul le are în a-L identifica pe Isus Hristos în scrierile Vechiului Testament. Îl vede pe Hristos în scrierile lui Moise, în profeți și în Psalmi. Aproape fiecare carte din VT este privită de către scriitorii biblici de mai târziu, inspirați de Duhul Sfânt, printr-o cheie hristologică.
Pentru că lucrarea Duhului Sfânt este să ni-L descopere pe Hristos.
Din păcate, prea adesea, interpretăm Scripturile într-o cheie umanistă, deformată, moralistă, crezând că este vorba în primul despre noi în ele: noi suntem sau vrem să fim Iosif care își salvează frații în vremuri grele, Moise care scoate pe oameni din robie, Iosua care conduce poporul spre țara promisă, David care îl învinge pe Goliat etc.
În felul ăsta ratăm ceea ce este cel mai frumos in Scripturi și ceea ce este prioritar, și anume pe Isus Hristos. El este Iosif cel nepătat care ne-a salvat, El este Moise care ne-a scos din robia păcatului, Isus este Iosua care ne-a mutat pe tărâmul făgăduinței, în Împărăția Sa, El este David care a învins pe cel ce părea de neînvins.
Ar trebui să ne întoarcem la a-L cauta și la a-L privi pe Hristosul Scripturilor. Asta au făcut apostolii. Și au fost fascinați de ceea ce au descoperit. Iar uimirea aceasta a produs transformare.
De fapt, acesta este modul în care noi suntem schimbați: nu ocupându-ne cu noi, ci privind slava lui Hristos. „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 Corinteni 3:18