În urmă cu puțină vreme, cineva ( care frecventează de ani buni o anume biserică protestantă) îmi povestește o discuție avută cu o cunoștință comună.

Discuția era în felul următor: cunoștința noastră comună l-a întrebat, într-un mod prietenos, dacă este născut din nou, convertit.

Răspunsul lui a fost: „eu știu…oi fi sau nu…cert e că mă străduiesc!”.

Răspunsul lui, pe lângă faptul că trădează o înțelegere eronată a evangheliei, arată și ce fel de evanghelie defectuoasă este predicată uneori în anumite biserici. O evanghelie care nu-ți oferă siguranța mântuirii (nici în cele mai bune zile ale tale), o evanghelie antropocentrică, ancorată în ceea faci, în realizările și faptele tale.

În urma unei astfel de evanghelii chiar nu e de mirare că oamenii răspund astfel la întrebări de felul acesta, pentru că mântuirea e considerată o chestiune care ține de strădania omului de a