(Ați auzit care era purtarea mea de altădată, în iudaism, cum prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și căutam s-o nimicesc.
…
Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să-L descopere prin mine pe Fiul Său ca să-L propovăduiesc printre neamuri… Galateni 1:13-16)
Uneori ne gândim în mod eronat că experiența convertirii lui Pavel este o experiență singulară, cu Dumnezeu intervenind într-un mod salvator în viața apostolului printr-o chemarea plină de har, în timp ce el mergea într-o direcție complet greșită și total opusă lui Dumnezeu.
Nu, dragilor, orice convertire care a avut sau va avea loc vreodată se datorează exclusiv chemării harului lui Dumnezeu, care întoarce inimile păcătoșilor de la căile lor rele spre Hristos!
Pavel nu L-ar fi găsit niciodată pe Hristos dacă nu ar fi fost inițiativa harului lui Dumnezeu, după planul pe care îl avea cu privire la el înainte de a se fi născut.
Mântuirea noastră se datorează numai harului Său, care a lucrat nu datorită competențelor ori realizărilor noastre, intr-un fel de sinergie (a contribuit și El, dar și noi), ci în ciuda incompetențelor și incapacităților noastre.
Aceasta este frumusețea Evangheliei!