Dacă veți fi fost curioși în aceste zile, veți fi descoperit că acest cuvînt, calic, vine din limba ucraineană.
Iată:
”calic, ~ă [ VARLAAM, C. 359 / căl~ / ~ici, ~ice / калика] 1-2 , (Om) lipsit de mijloace materiale elementare (foarte) sărac. 3 Cerșetor. 4-5 (Om) atins de o infirmitate vizibilă (ciung, olog ). 6-7 , (Om) care vrea să trăiască din munca altuia parazit. 8-9 , (Om) avar. 10-11 , (Rar) (Om) mincinos. 12 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 Melodie după care se execută acest dans.”1
După ce am fost atît de mîndru de prestația conaționalilor mei la granița estică României, după ce am fost atît de bucuros să văd chiar cu ochii mei modul în care s-au mobilizat românii, zilele acestea am fost cuprins de rușine și întristare. Am fost în Iași ca să mă întîlnesc cu oameni care sînt în prima linie, care, zi și noapte, dormind doar cîte 4 ore din 24, transportă refugiați către gară, aeroport, pe banii lor, pe cheltuiala lor, într-o dăruire extraordinară.
În același timp, ca rîmele, au ieșit și ”voluntari”, care iau din pături, din ajutoare și pleacă cu plasele pline acasă. Tot românași de-ai noștri. Șmecherii. Ca păsările de pradă au apărut și profitorii, care și-au făcut repede cîte o ”organizație” care se ocupă de refugiați și adună fonduri imense pentru ce se întîmplă în Ucraina, apoi fac poze, le încarcă pe internet și consideră asta ”transparență”. Ce să mai spun de traficanții de carne vie …
Între aceste extreme, creștinul autentic și generos și fiara, care se hrănește din suferința aproapelui, există o categorie pe care am redescoperit-o cu toții în aceste zile: calicul. Acesta nu aleargă să-i ajute pe ceilalți, dar nici nu îi încurcă, treaba lui este cu obiectele.
Calicul cuminte nu interacționează direct cu celălalt, simțul alterității îi este alterat. Se luptă cu altul doar în cazul în care celălalt atentează la obiectele pe care el a pus ochii, raftul care trebuie golit sau pompa care trebuie să-i vomite lui în rezervor cît mai mult (vă amintiți? O femeie a fost lovită în stația de benzină pentru că încurca un calic!).
I-am văzut pe cei care au umplut rezervoare din plastic, pungi, damigene cu benzină/motorină. I-am văzut cu toții pe cei care au cumpărat cîte 50 de litri de ulei, așa cum i-am văzut la începutul pandemiei pe cei care au cumpărat cîte un habitaclu de hîrtie igienică.
După cum se vede din paleta semantică, calicul poate fi și sărac, pentru asta ajunge cerșetor, parazit, evantaiul de sensuri se lărgește însă spre cel sărac sufletește, spre avariție, lăcomie.
Calicul nu este neapărat un produs al sărăcirii ca proces și al sărăciei ca stare, ci este format de frică, frica de sărăcia viitorului. Calicia și frica sînt verișoare bune. Ultima carte a Bibliei nu îi pune în fruntea listei pentru iad pe lacomi, ci pe fricoși, pentru că frica conduce și la lăcomie, mai devreme sau mai tîrziu.
Citește întreg textul pe Edictum Dei AICI
