Uneori imi doresc a avea forta necesara sa nu-mi mai las sufletul sa taca... cuvintele sa urle in toata splendoarea lor, fara sa-mi mai pese. Suntem atat de constransi de limite, ratiune, orgolii ca uitam ceea ce ne dorim cu adevarat. Ah, si se simte bine aceasta putere, insa inima continua sa tanjeasca si sa-si planga toate dorintele si vorbele inghitite in sec de-atatea ori. Oare pe cine ar trebui sa ne bazam ? Minte sau ratiune ? Eu cred in minte, n-ar trebui sa fie asta calea corecta ? Si cine dracu o face pe ea sa taca ??? Sufletul ti-e plin de atata emotie si sentiment, ca ar putea sa rabufneasca in orice moment, dar te abtii, pt ca esti puternica ! Gandeste-te ca tu n-ai plans nici macar in ziua