Ca o tainică fântână îmi murmură sângele, mereu despre tine, mereu despre mine.
Sub luna amețită dansează visările mele căutându-te, goale, -copii lunateci- trecând peste tufe de umbră.
O, buzele tale sunt însorite Amețitorul parfum al buzelor tale… Și, în ramă de-argint, între florile albastre, surâzi tu, surâzi.
Veșnic ca șerpii îți picură zâmbetul pe pielea mea și peste umărul meu – eu ciulesc urechea…
O tăinuită fântână îmi murmură-n sânge.
[Else Lasker-Schüler]