Ca o tainică fântână
îmi murmură sângele,
mereu despre tine, mereu despre mine.
Sub luna amețită
dansează visările mele căutându-te, goale,
-copii lunateci-
trecând peste tufe de umbră.
O, buzele tale sunt însorite
Amețitorul parfum al buzelor tale…
Și, în ramă de-argint, între florile albastre,
surâzi tu, surâzi.
Veșnic ca șerpii îți picură zâmbetul
pe pielea mea
și peste umărul meu –
eu ciulesc urechea…
O tăinuită fântână
îmi murmură-n sânge.
[Else Lasker-Schüler]
