Dacă ai fi atent la tine, ai vedea că de fiecare dată când întâlnești o situație în viață vei avea tendința să aplici ceea ce știi, ceea ce ai mai făcut, ce ai văzut că au făcut ceilalți, ce ți-au spus alții că ar fi mai bine pentru tine să faci, etc.

Dacă ai fi prezent în viața ta și nu ai face atât de multe lucruri din automatism, ai vedea că prea rar ești original în gândire, în ceea ce faci în și cu viața ta.

Gândește-te la o situație, oricare dintre cele întâlnite în ultima perioadă.

Să zicem că citești și/sau auzi ceva cu care nu ești obișnuit. Ce faci atunci?

De obicei cauți o soluție gata fabricată de alții, o "împrumuți" și... zbang!... trântești emanația altora direct între ochii celor care au îndrăznit să te scoată din somnul rațiunii tale. Trosc cu un citat motivațional (al altora, bineînțeles), pleosc peste ceafa nesimțiților cu păreri fabricate de "specialiștii" formatori de opinii (care știu că tu esti în pană permanentă de opinii personale, de aceea îți stau la dispoziție cu altele noi, doar n-o să-ți pierzi vremea gândind, nu-i așa?!).

Să nu îi uităm pe pozitiviștii de serviciu, cei care sunt doldora de teorie, dar o privire la viața lor personală te-ar ajuta să vezi că doar gura e de ei; doar nu crezi că cei cu adevărat eliberați, echilibrați și care au devenit pozitivi (nu negând întunericul ci lasându-se devorați de el) vor sta pe facebook pentru a-i milui pe cei pierduți cu pozitivitate teoretică.

Dacă nu ai fi atât de încăpățânat să spui orice, oricând, doar să nu taci, adică dacă nu te-ai mai comporta ca un copil, ci te-ai maturiza emoțional, ai vedea că tu nu trăiești, nu îți construiești viața proprie, ci doar REACȚIONEZI folosind șabloanele altora.

Scorul la "meciul" opinia altora - părerea personală este 1 - 0. Și încă te mai și lauzi de multe ori cu viața ta construită după opiniile altora; bine, partea a doua nu o vei recunoaște, doar ai și tu un orgoliu, ce dracu'!

Fiecare om se va trezi odată, la un moment dat - în existența asta sau în altele - și va înțelege că sensul vieții proprii nu este dat de alții, și că ascultarea altora din prea multă lene de gândire proprie i-a dus la boli și la moarte.

- Cei care sunt încă în filmul scris de alții pentru viața lor înjură, contestă, critică pe toți cei care vin cu o altă părere și îi obligă să caute alt răspuns fabricat tot de alții; ei se vor lega de felul în care arăți, cum vorbești, deci de formă, că fondul e încă greu de accesat. Ei se vor trezi atunci cand sunt pregătiți să o facă.

- Apoi sunt cei treziți, cei care au o părere fabricată după chipul și asemănarea experiențelor practice care i-a modelat de-a lungul timpului. Nu, nu esti tu, cel care acum gândești dacă să scrii sau nu că ești trezit. Un om trezit nu simte nevoia să scrie, să comenteze, să se laude, să completeze și să se arate cu degetul atunci când se vorbește despre trezire.

- Și apoi mai sunt cei care au senzația că s-au trezit și că sunt altfel decât cei ce dorm. Ei vor sti să spună că nu mai dorm, dar nu au încă o părere personală despre ce se întâmplă; nu o vor împrumuta pe a altora, dar nu știu cum să fie ei înșiși și să nu mai reacționeze. Ei sunt cei în formare.

Ce faci, însă, atunci când întâlnești o situație de rezolvat dar toate soluțiile pe care le ai, le știi, le-ai aplicat sau care sunt stocate în ADN-ul tău nu îți sunt de folos?

Te agiți, în primă fază, pentru că este ca și cum în fața ta este o tablă albă, nescrisă. Și atunci știi. Știi că va trebui să vii cu o soluție nouă, să inventezi ceva, să creezi precedente pentru realitatea în care te afli acum.

De exemplu, ce faci atunci când realizezi că te afli în fața unei dictaturi medicale/militare ce se prefigurează încet dar sigur; este doar un exmplu ipotetic, doar nu se poate întâmpla așa ceva, nu?

Desigur, poți nega, dar ai mai făcut-o, știi ce va urma. Poți spune că așa ceva este imposibil, că e doar un scenariu de film de Hollywood, că doar mințile odihnite ar vedea peste tot doar conspirații, că nimeni nu ne poate vrea răul ci doar binele. Dar negarea ta nu va schimba realitatea.

Poți da vina pe conspiraționiștii dracu', ei sunt de vină la tot. Da, ok, ai mai făcut-o. Și? Ceva noutăți?

Poți arăta cu degetul spre cei care nu sunt și nu gândesc la fel ca tine. Îhâm, da. Ceva nou?

Poți încerca să o dai cu spiritualitatea, gen "suntem lumină și ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla!". Mda, până ce se trece de la teorie la practică; atunci se șterge din memorie orice citat motivațional întâlnit și distribuit cu mare vervă pe facebook.

Poți alege să te scalzi într-o mare de ziceri pozitive; asta îți va liniști conștiința și îți va hrăni orgoliul, dar nu va schimba realitatea.

Înțelege, mă refer la VARIANTA TA DE COMPORTAMENT ȘI DE GÂNDIRE!

CE AI FACE TU, INDIFERENT DE PĂREREA ALTORA?!!!

Nu mai căuta în trecutul tău, în ce ai auzit și citit că au făcut și au dres alții. Poți înțelege ce spun? Ce ai face în această situație, indiferent de părerea celorlalti, și, mai ales, a celor apropiați?

RĂSPUNSUL SE AFLĂ IN SUFLETUL TĂU, NU ÎN CE SPUN ALȚII ȘI NU ÎN MINTEA CARE TE MINTE!

Atât timp cât nu esti dispus să te duci acolo, în suflet, în locul unde te întâlnești cu divinul din tine, și să găsești răspunsul în liniște, vei fi sclavul celorlalți; doar nu crezi că vei primi gratis păreri gata fabricate, care să ai impresia că sunt ale tale?!

Indiferent ce se întâmplă, răspunsul pentru aceeași problemă va fi diferit pentru fiecare om. Adică ce este bine pentru alții s-ar putea să nu fie bun pentru tine, și invers. Șansele ca ceva ce a fost 100% bun pentru cineva să fie la fel și pentru tine sunt mici. Este ca și cum ți-e teamă să pășești pe unde nu sunt urmele altora, și încerci să îți adaptezi pașii vieții după pașii altcuiva.

Doar atunci când vei avea curajul să dai la o parte ceea ce ai folosit din automatism până acum, indiferent că erau expresii-lozinci sau scheme de a reacționa à la carte sau à la turmă, se va schimba ceva în viața ta, adică nu vei mai repeta la nesfârșit același șablon.

Doar atunci când lucrezi cu tine, observi tot ce se întâmplă în jur, observi oglinzile ținute de cei pe care îi întâlnești, îți tragi propriile concluzii și îți formezi propriile păreri fără să te mai afecteze și să te influențeze părerea celorlalți, vei fi un om eliberat de nevoia de a fi ca ceilalți, vei îmbrățișa (cu adevărat, nu doar afirmând pe Facebook) libertatea de a gândi, cugeta și de a-ți crea lumea așa cum simți.

Iar acesta este cel mai puternic precedent pe care îl poți stabili în viața ta și în subconștientul colectiv: CURAJUL DE A FI ORIGINAL, DE A GĂSI SOLUȚII PENTRU TINE!

Ce vei face dacă se va instaura o dictatură medicală/militară? Nu știu. Dă la o parte tot ce ți se spune, dă la o parte tot ce îți spune mintea, intră adânc în tine și găsește soluția care te apropie de esența ta, de Dumnezeu.

Ce vei face dacă vei fi obligat să te vaccinezi iar tu nu vrei? Nu știu. Dă la o parte tot ce ți se spune, ce auzi, ce ești sfătuit, și întreabă-l pe Dumnezeu: tu ce ai face, Doamne? Ascultă răspunsul.

Ce vei face dacă nu se va introduce obligativitatea de vaccinare și cei nevaccinați vor umbla liberi prin lume infectându-te pe tine, vaccinatul, adică imunizatul? Nu știu. Dă la o parte gălăgia pe care o face dictatura fricii instaurată în tine, și amintește-ți că dincolo de teroarea în care trăiești există o lume condusă de vocea sufletului, dar pe care nu o auzi atât timp cât chakra coroanei e adânc înfiptă în chakra rădăcină (adică ai capul adânc băgat în cur!).

Ce vei face dacă, după ce dai la o parte ce nu este al tău, îți dai seama că nu ai soluții personale, originale? Îți sufleci mânecile, nu intri în panică, găsești soluția bună pentru tine și apoi îți asumi responsabilitatea pentru tot ce va urma.

Adică STABILEȘTI PRECEDENTE!

Adică EȘTI CREATOR!

Oricât amâni să iei decizii singur, viața te va duce tot acolo. De la A la B vei ajunge direct, dacă ești înțelept, sau punându-ți piedici și sfârșind epuizat și bolnav.

Ai curaj! Ești creator!

Restul sunt păreri ale celor care nu îți cunosc viața.

Fii înțelept!

FII!

Binețe, OM asumat!

Edith Kadar