Cândva, o anume cunoștință și-a schimbat viața: a renunțat la jocurile de noroc, la țigări și la alcool, la petrecerile din cluburi, la anturajul negativ care îl băgase în mari belele, ba chiar a început să învețe bine, fiind în ultimul an de liceu.
Vânzând toate acestea, l-am întrebat pe fratele lui:
– S-a pocăit cumva fratele tău?
– Nu s-a pocăit, doar s-a potolit…
– Cum adică?
– Păi, deși el nu mai face ceea ce făcea înainte (pentru că a văzut consecințele negative pe care le aduceau faptele lui), el în continuare nu are nicio legătură cu Dumnezeu, niciun interes în relație cu El, nicio dorință de a-I fi Lui plăcut, nicio tragere de inimă spre Scriptură, rugăciune, biserică…
Atunci am înțeles foarte bine diferența dintre a fi pocăit (a te întoarce de la căile tale spre Dumnezeu) și a fi potolit (pur și simplu a nu mai face anumite lucruri).