„Numărul 7 conține atâtea titluri de laudă încât
deține în sânul decadei un loc deosebit față de celelalte cifre.
Într-adevăr, din aceste cifre unele dau naștere la altele fără să
fie ele însele născute. Cifra 7 este singura care nu figurează în
niciunul din aceste grupuri de cifre. Cifra 1 dă naștere în mod
succesiv la toate celelalte numere, fără ca însăși să fie născută
de vreun număr; numărul 8 este născut din 2x4, dar el însuși nu dă
naștere la nicio cifră dinlăuntrul decadei. Numărul 4 aparține
totodată clasei părinților ca și aceleia a copiilor, căci el dă
naștere la numărul 8 dacă este luat de două ori, și este născut din
2x2. Singur 7 nu poate să nască, nici să fie născut.
Din această pricină filosofii au obiceiul să compare acest număr cu
Nike și cu Parthenos, fără mamă, pe care legenda o pune să iasă din
capul lui Iupiter - pitagoricienii îl compară cu un pilot al
lumii.
Într-adevăr, ceea ce nu este nici născut, nici nu dă
naștere, rămâne imobil; căci devenirea este făcută din mișcare. Or,
atât ce dă naștere cât și ce este născut, în mod necesar este sub
stăpânirea devenirii, întrucât primul vrea să nască, iar cel de-al
doilea să fie născut. Singura ființă care nu se mișcă și nu este
mișcată este pilotul sublim (= Dumnezeu), al cărui chip, pe bună
dreptate, poate să fie reprezentat prin cifra 7. Părerea mea este
întărită de asemenea de Philolaos, care scrie: Există un pilot
și un stăpân al tuturor lucrurilor, un Dumnezeu unic și etern, care
este durabil și imobil, și nu este egal decât cu el însuși și este
separat de toate. Astfel, numărul 7 indică, printre cele pur
duhovnicești, caracterul Imobilului și Imuabilului.
Dar el are, de asemenea, o putere întinsă și considerabilă printre
lucrurile ce se pot petrece grație mișcărilor circulare ale
planetelor care dau ajutor oricărei vieți pe pământ și grație
mișcărilor lunii. Să vedem în ce fel: dacă se adună succesiv
numerele de la 1 la 7 se obține numărul perfect și echivalent al
părților sale 28. Acest număr este echivalent cu părțile sale, căci
7x4 = 4x7 = 28. Or, numărul astfel obținut este acela care aduce
luna la poziția sa inițială, atunci când sfârșindu-se scăderea ei
își regăsește forma în care începuse să crească. Ea crește
într-adevăr de la lună nouă la jumătate de lună în 7 zile; îi sunt
necesare același număr de zile ca să ajungă la lună plină și revine
pe aceeași cale de la lună plină la jumătate de lună și de la
jumătate de lună la lună nouă în același timp, ceea ce adunat dă
numărul mai înainte menționat, 28. Pentru cei care obișnuiesc să
folosească cuvintele la adevărata lor valoare, numărul 7 este acela
care dă perfecțiunea, căci prin el orice lucru ajunge
să fie desăvârșit.
Se poate dovedi aceasta arătându-se că orice corp
organizat are 3 dimensiuni: lungime, lățime și înalțime, și
4 limite: punctul, linia, suprafața și volumul, care adunate
dau 7...”
extras din Philon din Alexandria - De opificio
mundi
.jpg)
