I. C. Popescu-Polyclet (Reliefuri, „Speranța”, Craiova) povestește:„Cincinat Pavelescu povestește ultima sa întâlnire cu marele Rege Ferdinand. Scena se petrece la Iași, cu prilejul inaugurării Palatului Justiției sub ministeriatul lui [George] Mârzescu [la 11 octombrie 1925 – n.n.]. Arhitectul Palatului era [Ion] Berindey.Cu acest prilej s-au ținut vreo șapte discursuri, dintre care acela ținut de Berindey a fost cel mai lung.Brătianu își freca barba cu subînțeles. La un moment dat, [G.T.] Kirileanu, bibliotecarul Palatului, se apropie de Cincinat și-i șoptește:

-Cincinat dragă, fă o epigramă pisălogului de Berindey, ca să distrăm pe Majestatea Sa.Marele epigramist ia o hârtie și improvizează următorul catren:Între Palat și vorbitorTot parcă opera-i îmi place,Căci arhitectu-i orator,Dar piatra… tace…Regele Ferdinand s-a amuzat mult și la ieșire l-a luat de braț pe Cincinat, adresându-i-se cu subînțeles: