Un buletin de informații din arhiva Cabinetului Militar al Mareșalului Antonescu consemnează în noiembrie 1943 cum în București circula un manifest adresat mareșalului, semnat de anonimul „Decebal”, autorul mai multor texte de aceeași natură.
(Mema a fost semi-cenzurată de WordPress)
„Manifestul este scris la mașină pe dosul comunicatelor unei agenții de presă germane”, nota Serviciul Special de Informații.
„Decebal” – care se prezenta „Președintele Partidului Național Român” și „moldovean de viță veche” – îi reproșează mareșalului Antonescu (căruia nu-i cruță epitete precum: „nefericitule”, „canalie” etc.) „distrugerea alianțelor care au făcut România Mare, distrugerea armatei, distrugerea bogățiilor țării, punerea țării într-o situație din care n-are ieșire”: „rupând alianțele cu puterile care ne-au făcut și garantat România Mare, ai dat țara și armata în mâinile Germaniei și Italiei, care ne-au luat Ardealul și Cadrilaterul”. „Armata care a murit în 1918 a murit pentru crearea României Mari, armata care moare azi moare pentru îngenuncherea României”.
PREȘEDINȚIA CONSILIULUI DE MINIȘTRI
SECRETARIATUL GENERAL
SERVICIUL CENTRALIZĂRII INFORMAȚIILOR
BULETIN DE INFORMAȚII
din
24 Noiembrie 1943, ora 12
INFORMAȚIUNI INTERNE
A. CHESTIUNI POLITICE
(….)
5. În Capitală se răspândește un manifest intitulat „Scrisoare deschisă Mareșalului Antonescu”, în care sunt atacate actualele alianțe ale României și se îndeamnă poporul român să pactizeze cu englezii. El cuprinde insulte triviale la adresa Domnului Mareșal.
Manifestul este scris la mașină pe dosul comunicatelor unei agenții de presă germane, este semnat „Decebal, președintele partidului național-român” și poartă data de 10 Noiembrie 1943, București.
La sfârșitul buletinului se anexează în copie manifestul.
S-a comunicat Ministerului Afacerilor Interne și Marelui Stat Major.
(Serviciul Special de Informații)
(…)
Scrisoare deschisă „Mareșalului” Antonescu
Îți scriu deși mi-e silă că trebuie să-ți scriu. Printre așa zisele îndemnuri adresate lumii școlărești spui că „oameni care nu au adus nici un serviciu țării, care nu au luptat pentru ea și pentru voi, care nu aveau un trecut de înfăptuiri în folosul țării care să le dea dreptul de a o conduce, care nu știm dacă sunt români adevărați, fiindcă s-au ferit și se feresc să iasă la iveală pe adevăratul lor nume…” [referire la discursul rostit de mareșalul Antonescu la radio, adresat tineretului școlar – n.n.].
Te întreb eu, moldovean de viță veche, care mă folosesc de pseudonimul DECEBAL, simbol ce reprezintă demnitatea și mândria poporului român, te întreb în numele țării, care sunt serviciile pe care le-ai adus țării, care să-ți dee dreptul de a o conduce? Intrigile de culise, minciuna, șantajul, sperjurul, sabotarea și obrăznicia de a sfrunta pe acei ce duceau o politică externă propice intereselor țării. Ai subminat și distrus singura cale de scăpare.
Dacă sunt român sau nu, aceasta o simt românii din rândurile și printre rândurile manifestelor și scrisorilor mele. Nu sunt vândut străinilor, nu sunt în solda nimănui, n-am nici un angajament altul decât acela față de țara mea.
Mai departe spui că un Stat este condus de cei aleși de toți de bună voie, nu de cei care vor să se impună tuturor cu revolverul. Așa este; dar atunci D-ta ce cauți la conducerea țării, D-ta care nu ai fost ales de bună voie ci prin teroarea voturilor pe față, D-ta care ai avut cutezanța să te menții în contra voinței și intereselor țării nu cu revolver, ci cu tunul?
Ce valoare aveai D-ta, mai mult ca oricare dintre ofițerii nu prea valoroși ca să te erijezi în conducătorul țării peste atâția ofițeri de mare valoare? Vorbești mai departe de pricepere, tact și înțelepciune, de răbdare, suferință și așteptare…
Oare de toate acestea ai dat dovadă D-ta când, rupând alianțele cu puterile care ne-au făcut și garantat România Mare, ai dat țara și armata în mâinile Germaniei și Italiei, care ne-au luat Ardealul și Cadrilaterul?
În 1940, am spus unui străin, care de atunci se află în țara lui, unde trăiește și va trăi spre dovedire, zic că am spus acestui străin că Anglia va învinge pe nemți. Am spus-o pentru că, în locul „priceperii”, „înțelepciunii” și „răbdării” D-tale aveam imensa durere de a vedea un nemernic dând demnitatea, armata și averea țării în mâinile acelora ce au fost îngenunchiați la Mărășești…
Înainte de a fi înfăptuit această crimă, trebuia să te duci, nefericitule, pe drumul care merge de la Brașov la Dumbrăveni, pe linia Apața-Sighișoara, să vezi fluturând, în plină inimă a țării, drapelul unguresc, iar apoi trebuia să mergi la Mărășești și astfel ai fi avut certitudinea că cei ce au făcut murdăria cu Ardealul pot avea moartea de la Mărășești.
Numai apăsarea unor astfel de dureri poate da diviziunea adevărurilor viitoare.
D-ta n-ai simțit aceasta, pentru că ești în funcție numai de hoitul D-tale, pe care nu mai pridedești să-l acoperi cu tot felul de titluri, de stele și de cruci. Pentru crucea D-tale de fier ai acoperit stepele și pustiurile de cruci de lemn și… câte morminte fără de cruci…
Nu te înăbușe crucea aceea pe care o ții pe piept, nu te urmăresc crucile și sufletele atâtor nevinovați și atâtor năpăstuiți trimiși pe front spre a scăpa de ei?…
Ai nimicit armata. Cine va apăra, canalie, țara? Germanii, care fac minuni de vitejie înaintând ca racul strategic, elast și după un an înainte stabilit?
Tovarășul tău latră pretutindeni că România se afla, în anul 1940, la răspântie de destine europene, singură, părăsită și neînțeleasă…
Dar Iugoslavia, dar Grecia cum se aflau? Și totuși Iugoslavia și Grecia vor fi mari și puternice, în timp ce România, după ce datorită nemerniciei și mișeliei tale și-a pierdut alianțele, armata, bogățiile și teritoriile, va trebui să plătească greu colosalele despăgubiri de război Rusiei, Angliei și Statelor Unite etc., etc.
Iar în încheierea îndemnurilor spui că fiecare dintre școlari poate să ajungă unde ai ajuns D-ta, dacă te ascultă și te urmează…
Ar fi cel mai mare blestem pentru ei și pentru țară dacă te-ar asculta și te-ar urma pe D-ta. Ei să asculte și să urmeze pe Mareșalii Averescu și Prezan, adevărații și singurii mareșali ai României, model de eroism, de cinste, de iubire de țară, de modestie și de distincție.
Astfel, cu lacrimi de crocodil și cu iubirea vulpii, te adresezi tineretului crezând că vei putea contracara puterea adevărurilor evidente pe care le strigă de la bătrâni până la copii, din 1941 și până acum.
Dovadă că te prăpădești de dragul copiilor este că trimiți carne de tun la 18 ani pe stepele Rusiei pentru gloria nemților, dușmanii de totdeauna ai României, cât și pentru înbuibarea ta și a regimului tău…
Ei mor flori plăpânde pentru prelungirea agonizării tale, porcurile.
În ultimul timp te-a năpădit dragostea de Oltenia și județele limitrofe Dunării. Nu de dragul lor te-ai dus, ci pentru a combate, crezi tu, indignarea Și revolta din ce în ce mai mare a poporului. Mai știi de asemeni că pe valurile Dunării vin cuvintele românilor din străinătate să se unească cu acelea din țară spre a-ți grăbi plecarea. Oricâte măsuri vei lua, să fii sigur că țara te va plăti pe tine și sateliții tăi, așa cum încă n-a plătit.
Care este dovada înțelepciunii și experienței tale pe care o guiți sau o grohăi pretutindeni sau cu care băteai capul țării în Septembrie 1940? Distrugerea alianțelor care au făcut România Mare, distrugerea armatei, distrugerea bogățiilor țării, punerea țării într-o situație din care n-are ieșire, pungășii de tot soiul, abuzuri inimaginabile, pângărirea și umilirea magistraturii prin crearea cadrului disponibil în care ai băgat elemente din cea mai pură elită a magistraturii, toate acestea sub scutul cenzurii, amenințării lagărului, a pușcăriei și a disparițiilor fără de urmă etc., etc. …
Iată fericirile cu care ai fericit țara, „priceputule” și „înțeleptule”. Iată bucuriile cu care a bucurat țara bufonul care latră zi și noapte către luna de aur pe care o vede îndepărtându-se. Mi-e scârbă că a trebuit să-ți scriu, dar cred că țara aceasta trebuie să se trezească odată și să te spulbere ca pe o iazmă aducătoare de blestemuri.
Armata care a murit în 1918 a murit pentru crearea României Mari, armata care moare azi moare pentru îngenuncherea României. Pricepe, canalie, și pleacă.
DECEBAL
Președintele Partidului Național Român
București, 10 Noiembrie 1943
N.B. Române, care vei citi aceste rânduri, află că rușii sunt la mai puțin de 200 kilometri de Nistru, că dacă nu trecem acum de partea englezilor nu vom mai putea obține nimic pentru țară, pentru voi. Copiați această scrisoare în cât mai multe exemplare și le împărțiți la cât mai multe persoane. Așa să vă ajute Dumnezeu.
