E primavaraSi imi atarni la gat duiosCa un colier de fructe rosii de padureCe canta duios in bataia vantuluiUit, intr-un sfarsit, cum ploaia ma ruginea aseara pe dinauntruCu rabdarea si vointa ei de ploaie cu personalitate.Incep sa uit si cum imi macina inima, plamanii, sufletulCum imi trosnea oasele pana cand mi le-a spart in mii de bucati ca de sticlaImprastiate de tipatul tau deznadajduit in mii de zari.Acum mi s-a facut foameSi te invit la masa taceriiSa devoram pofticiosi, in tihna dupa-amiezii insorite,Fructele rosii ca sangele din luna lui MarteMarte cel capricios si umed, uneori si caldutNoroc cu gustul dulce-acrisor ce ne transforma pe dataIn soare aromat de tandrete infinita.Te iubesc.