Am prezentat în cele ce preced, necesitatea unui expert în legislația muncii care să poată identifica și aplica prevederile legale în materie.

„Legislația muncii interesează milioane de persoane fizice (angajați) și persoane juridice (angajatori). Interpretarea și înțelegerea legislației muncii sunt, adeseori, dificile datorită problemelor pe care le ridică.” – spune profesor univ. dr. Alexandru Țiclea.

Chiar dacă în dreptul românesc, regula precedentului judiciar nu funcționează, practica jurisprudențială în domeniul legislației muncii este esențială. Astfel, expertul în legislația muncii trebuie să aibă viziunea necesară asupra jurisprudenței și practicii de specialitate și să o înțeleagă prin prisma științei dreptului.
Iată de ce se impune formarea unor specialiști cu un înalt nivel de cunoștințe care să cunoască în detaliu legislația muncii și să consilieze angajatorii, dar și salariații deopotrivă, astfel încât să diminueze numărul conflictelor de muncă ajunse în instanță. Rolul expertului în legislația muncii este tocmai acela de a explica ce dorește să transmită legiuitorul. Acesta trebuie să facă anumite corelații extrajuridice, să stăpânească terminologia de specialitate, să înțeleagă mecanismele contractuale de bază, dar și formele de răspundere specifică în domeniu.

Lista unităților de competență specifice ocupației de expert legislația muncii
1) Aplicarea legislației naționale, europene și internaționale a muncii și securității sociale;
2) Elaborarea de strategii, politici și proceduri necesare aplicării legislației muncii și securității sociale;
3) Redactarea actelor specifice legislației muncii și securității sociale;
4) Avizarea actelor specifice legislației muncii și securității sociale;
5) Concilierea situațiilor conflictuale;
6) Cercetarea abaterilor disciplinare;
7) Acordarea de consultanță de specialitate în legislația muncii și securității sociale;
8) Reprezentarea angajatorilor în relația cu autoritățile din domeniul muncii și securității sociale.