Imposibil să nu fi văzut prin filme o scenă cu întâlnirile Alcoolicilor Anonimi…în care respectivii se ridica și se prezintă. E rândul meu acum. Mă numesc Bianca (dacă îmi zici si Maria e posibil să te trezești cu cana în cap) și sunt dependentă de cafea. Highlight-ul zilei mele e dat de prima gură de cafea..aia prin care eu chiar mă trezesc la realitate.

Având în vedere că sunt soră de suflet cu Wednesday Addams chiar și atunci când sunt sedata cu cofeină..gândește-te cum sunt fără. Am ajuns să cataloghez o zi ca fiind bună sau proastă în funcție de numărul de cafele băute. Una bună înseamnă vreo două….iar una proastă poate însemna și opt (dragă consortule, dacă citești asta..să știi că mă apuc să gătesc doar că să îmi spăl păcatele). Așa cum majoritatea s-au apucat de fumat prin liceu, eu m-am apucat să beau cafea atunci când am început să predau. Era necesar să fiu perfect trează, lucidă și…cu neuronii funcționali atunci când dădeam piept cu vreo 30 de omuleți hiperactivi.

Apoi am dat de viața de corporatista și timp de vreo doi ani începeam la ora 8 dimineața. Știți ce înseamnă asta? Trezit la 6 dimineața. Da, oră asta există și, în general, e învăluită în beznă. Tu ai funcționa la oră aia fără „întăriri”? Că eu mă trezesc psihic atunci când sunt deja la birou..rămâne un mister ce s-a întâmplat între momentul în care m-am trezit și cel în care am ajuns acolo. Și mi-aș dori să fiu însoțită de un buldozer.

La insistențele celor din jurul meu..am încercat să mă laș. Șase zile am rezistat..cu toate că suspinam numai când simțeam mirosul ĂLA divin. Și dacă mai aud vreodată că o pot înlocui cu ceai verde/negru/whatever..mă urc pe pereți. Pentru mine..cafeaua are gust de fericire, în timp ce ceaiul..mă duce cu gândul la iarbă proaspăt tăiată. Nu există termen de comparație între ele. Never, oricât ai încerca să mă convingi.

Asta e..poate mi-e scris să îmi găsesc sfârșitul într-un ocean de cafea. Dar măcar mor lucidă și cu neuronii țopăind.