Faptul că Biblia, respectiv Noul Testament vorbește în mai multe rânduri despre copiii lui Dumnezeu că fiind aleși, este o realitate ce nu poate fi contestată.
Că unii văd în alegerea lui Dumnezeu un act suveran prin care El, în bunătatea Sa, se îndură de cine vrea, pe când alții găsesc că ea nu are la bază decât prestiința divină (El știind mai dinainte cine are să vrea a crede și a se pocăi), este altă poveste. Cât despre mine, prietenii și o bună parte dintre cunoscuți știu că sunt adeptul primei variante. Dar nu vă grăbiți să fugiți, că nu acesta este subiectul despre care voi scrie în cele ce urmează.
Tema de față s-a născut în urma citirii unui text biblic, mai exact Pilda celor chemați la nuntă sau Pilda nunții fiului de împărat, cum este denumită în traducerea Cornilescu și pe care o găsim în Matei 22:1-14. Textul îl găsiți AICI, iar epilogul parabolei este acesta: „Căci mulți sunt chemați, dar putini sunt aleși.”
Pentru cei ce nu cunosc, în parabolă este vorba despre un împărat care, făcând nuntă fiului său, și-a trimis slujitorii să invite pe cei meniți să fie la eveniment, însă aceștia au refuzat să vină. Pentru că totul era pregătit, regele a dat ordin ca oamenii săi să cheme la falnica nuntă pe toți cei ce vor fi găsiți pe străzi, indiferent de statutul lor social și chiar moral („fie buni, fie răi” – v. 10). În felul acesta, sala festivă s-a umplut cu oameni. Când împăratul a intrat în sală, a zărit pe cineva care, sfidând regulile ceremoniale, nu avea ținuta vestimentară adecvată evenimentului la care fusese invitat. După ce regele înfruntă nerușinarea individului, poruncește ca acesta să fie legat și scos afară („în întuneric, acolo unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților„).
În urma acestei pilde, Isus Hristos concluzionează, așa cum aminteam anterior, că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Faptul că evenimentul nunții regale semnifică Împărăția lui Dumnezeu este menționat chiar de către Isus în incipitul parabolei. Împăratul, potrivit oricărei interpretări serioase, este Dumnezeu, iar fiul împăratului, nimeni altul decât Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Nunta- evenimentul ceremonial unde există belșug și bucurie, așa cum am spus, reprezintă Împărăția cerurilor. Cei dintâi, invitați, conform celor mai multe interpretări, sunt evreii – cei la care Isus a venit mai întâi, dar care L-au respins, crucificându-l.
Potrivit epilogului, cei rămași la nuntă, la bucuria mirelui, sunt cei aleși (indiferent de interpretarea pentru care optează fiecare asupra termenului). Cel care nu rămâne la eveniment, ci este alungat în întunericul de afară, este așadar, tot în conformitate cu prologul, acela care este chemat, dar nu este ales.
Astfel, dacă a fi ales înseamnă să fiu în Împărăția lui Dumnezeu, iar a nu fi ales, înseamnă alungarea de la fața lui Dumnezeu, într-un loc de teroare, suferință și singurătate, se naște întrebarea : cum pot fi ales? sau cum pot fi sigur că sunt ales?.
Răspunsul îl aflăm desigur din text, din parabolă, unde se observă că diferența a fost făcută de vestimentația de ceremonie („haina de nuntă”) a participanților sau, în cazul celui alungat, de lipsa acesteia. Așadar, o concluzie simplă a textului ar fi aceea că cei aleși (care vor fi în Împărăția lui Dumnezeu) au haina de nuntă.
Dar oare ce semnifică această haină de nuntă, care va face diferența pentru eternitate între cei aleși și cei nealesi și care va trimite pe unii în prezența Mirelui, iar pe alții în întunericul de afară?
Conform adevărului general desprins din evanghelii și mai ales din epistole, haina de nuntă reprezintă neprihănirea (dreptatea) lui Hristos, care ne este atribuită nouă prin credință și cu care suntem îmbrăcați în momentul în care acceptăm în dreptul nostru sacrificiul înlocuitor al lui Isus. Ținuta festivă obligatorie este haina albă a credinciosului ce a fost spălat de păcate în sângele Mielului (Apocalipsa 7:14).
Cum pot fi sigur că sunt ales? Sau cum pot să fiu dinte cei aleși? Într-un singur mod: îmbrăcând haina dreptății (neprihănirii) lui Isus Hristos, oferită celor ce cred în jertfa Sa salvatoare.
La nunta Fiului, în Împărăția cerurilor, nu putem intra cu o altă haină. Nu putem intra cu haina propriei neprihănirii și nici cu haina faptelor bune, a milosteniei ori a propriei bunătăți („sunt un om bun, corect, credincios, onest etc., Dumnezeu mă va accepta în Împărăția Sa”). Acolo vor intra doar cei aleși, care au renunțat la propria lor justificare, dezbrăcându-se de hainele lor cele mai bune și frumoase, și care s-au acoperit cu haina primită în dar la crucea lui Hristos.
Cum pot să fiu sigur că sunt salvat? Crede că ești un păcătos, vinovat înaintea lui Dumnezeu, fără vreo șansă de a se îndreptați prin propriile eforturi! Și crede că jertfa lui Hristos este salvarea ta, îndreptățirea ta! Agață-te cu tot sufletul tău de evenimentul de Cel ce a murit pe cruce pentru mântuirea Ta!
Cine crede în Isus Hristos, este ales. Căci este scris: „Cine se încredere în El, nu va fi dat de rușine.” (Romani 9:33)
Ești tu sigur că vei fi în Împărăția lui Dumnezeu? Ești tu dintre cei aleși? Este jerfta lui Isus Hristos haina ta festivă și sigurul tău motiv pentru care crezi că vei fi vreodată acceptat la nunta Fiului Marelui Împărat?
Iată niște întrebări care cer un răspuns.
