Nu ştiu de ce am venit pe lume-n octombrie, când eu mă simt un om de decembrie, dar sunt multe semne că cineva, acolo, sus, a încurcat acele şi limbile ceasornicului, în ce mă priveşte, căci de-a lungul toamnelor mele, dacă mi-aţi putea accesa istoricul, aţi remarca din start războaiele-mi interioare: frunze de toamnă versus ace de brad şi fulgi de nea. Desigur, toate cad! De aici şi războiul!
Ca să-mi menţin, totuşi, libertatea de spirit, am folosit acelaşi brad de craciun timp de 15 ani. Până anul trecut, adică.
(arhiva personală)
Fără să-mi pese nici cât negru sub unghie de vânzătorii ambulanţi, care mă trăgeau de mânecă să-mi iau unul natural de la ei! Şi, asta da lupt...