Cineva spunea că nu noi trecem prin Black Friday, ci că Black Friday trece prin noi şi, pesemne că aveam dreptate (doar nu era să citez din altcineva?!) Ai observat cum se afirmă oamenii prin propoziţii? Bine, unii se afirmă numai prin haine, dar să rămânem la propoziţii acum!

Ţie îţi vine să te închizi într-o propoziţie în care hainele sunt cel mai important lucru de pe pământul ăsta şi să arunci cheia? Eu mă închid mereu, da’ păstrez şi un set de chei de rezervă, în eventualitatea în care am chef să mă consider o descuitată: nu la minte, la şifonier!

— Fi-ţi-ar primăvară!

Ce-a fost asta?… Păi, o înjurătură de-a mea, când mă prefac că uit că fix eu m-am închis, de bunăvoie, în propoziţia respectivă, când mă scurg sau mă preling, după caz, în câte-o clipă, în nuanţele hainelor pe care aş dori să mi le cumpăr la reducere. O înjurătură atipică, pe care o alternez cu fi-ţi-ar vară, fi-ţi-ar toamnă sau fi-ţi-ar iarnă, după caz.

Dar gata cu introducerea, să înceapă

Black, ta(tai)e!

Am în gură capătul unui pix, pe care îl ronţăi atunci când cred că n-am ce pune pe mine. Când n-am ce pune pe mine, potrivit cu un eveniment anume, pun în mine. Scriind. Apoi mă arunc în stradă, una imaginară, în care eu merg să-mi cumpăr ce vreau eu. De îmbrăcat, de încălţat, accesorii, toate la reducere. Nu-mi ia mult! Cam cât ai zice „tataie”. O stradă de toamnă, nepopulată… Nu, nepopulată nu! Aș putea s-o aglomerez cu mulți, foarte mulți James Bond black tae, câtă frunză… Din pix! La ora înserării.

— Vine Black, tataie! mă atinge, asemeni unui răspuns în doi peri, un moșulică. Cu vârful bastonului (nu spun unde). Apoi, râde zgomotos și continuă: black e potrivit oricărui moment, că e vesel sau trist!

Nu știu de unde a apărut, nu e fantezia mea! Mai bine nu vorbesc cu el, nu o fac cu necunoscuți! Mai ales pe o stradă căreia, chiar dacă eu am inventat-o, nu îi cunosc întinderea. Deşi, cu atât de mulţi James Bond în preajmă ai o oarecare siguranţă. Numai că eu nu am apucat să le dau viaţă pe deplin şi deocamdată, pare-se că am devenit fantezia altcuiva şi că eu sunt cea luată în pixul altuia, aşa că o să-l ignor pe intrus. Ca pe o muscă, pe care o laşi să roiască un timp, sperând să dispară de la… Na, că a apărut și-o muscă acu! I-o fi frig!

Toamna nu e un anotimp prea plăcut. Nici pentru moși și nici pentru gâze. Doar pentru cei cărora le place să fie în pas cu moda, că e anotimpul Black Friday. Vântul ia în râs frunzele copacilor și ele se agaţă, de parcă nu ar vrea să plece încă, de materialul scump al hainelor eleganteale armatei de James Bond, rodul fără anotimp al imaginaţiei mele. Şi cum se mai frământă ele, ruginitele, îngălbenitele, şi cum se frâng ele şi se fărâmiţează, şi cum îşi poartă ei sacoul cu acea sublimă eleganţă care se revarsă parcă numai din şifonierele lor şi… Ei, nu, că râsul moșului e mai enervant decât o ploaie!

— Ascultă, tataie! Nu știu ce cauți în plăsmuirea mea, de obicei, scriitorii sunt civilizați, nu ocupă cu fanteziile lor fix aceeaşi stradă cu a altora, așa că nu-mi explic de unde ai răsărit. Sunt 15 grade afară, e toamnă, deci nu ești Moș Crăciun! Şi, dacă nu eşti Moş Crăciun, atunci ce Moş eşti?

Dar tocmai ce zisesem că nu vorbesc cu el și am făcut-o. Moşul nu mai râde, dar simt că se abţine şi rămâne la fel de enervant. Nu pentru mult timp, căci rescriu îndată strada și scap de…

— Ce-o să faci cu atâția James? continuă el să mă sâcâie.

Da, chiar așa! Ce-o să fac?

Nu numai că a apărut de nicăieri Tataie ăsta, da’ mai și știe unde să mă atingă? Pesemne că m-a spionat, da… clar! Nu ai simţit niciodată că te urmăreşte un gând şi nu-ţi dă pace, deşi nu vrei să îi dai curs şi atunci te prefaci că nu există, ocolindu-l? Cred că asta e explicaţia! Și, dacă nu e asta, o fac să fie!

— Nici asta nu te priveşte! îi răspund eu în cele din urmă, deşi nu înţeleg de ce-o fac, oricum nu mai are decât câteva secunde de viaţă. Mai bine l-aş întreba de ultima sa dorinţă, ca să fiu elegantă. Deși nu îi datorez nimic.

Moșul se așază pe un morman de frunze căzute, nu înainte să mormăie ceva și frunzele îndată iau forma unui scaun. Cu spătar! Să se așeze sănătos, oricum îl șterg! Dacă stă comod, nu o să i se mai pară că sunt moartea…

— Nu mă șterge, drăguţă! Nu ești curioasă de ce sunt aici?

Ba sunt! Da’ nu o să recunosc, drăguţă! Ca să faci scamatorii cu frunze uscate!? Privirea îmi pică direct pe Mocasinii din colectia Dr. Martens, pe care îi poartă.

Nu îmi plac moşnegii băgăreţi. Se comportă de parcă ar avea un răspuns la toate.

— Dar chiar am un răspuns: answear.ro!

Şi acces la gândurile mele, pare-se. Nelimitat! Îl șterg de îndată ce îi spun asta:

— Şi, fireşte, o să mă pui să caut haine la reducere, ca să mă asortez cu Bond… Uite, caută tu şi zi-mi ce rochie mi se potriveşte de acolo, fiindcă, ce să vezi, eu nu port rochii! Şi, dacă se nimereşte să mai port câte una, pun un pantalon pe dedesubt. Şi, în niciun caz nu pun pantofi cu toc! Da, cred că nu sunt îndeajuns de femeie, nu? De-asta!

— Uite, rochia asta ţi se potriveşte!

— Poate! Dacă ar avea mărimea mea…
— Poţi pune o alertă şi eşti anunţată când au mărimea ta în stoc. Până atunci, uită-te în şifonier!…

Gata, mă închid acolo, scap de el!

Nu ştiu cine l-a inventat pe moş şi nici cum îl cheamă și asta mă neliniștește un pic. Nici nu îmi dau seama exact dacă aveam nevoie de el, doar fiindcă am un stil diferit de-a aborda lucrurile, așa, în general. Nu numai când e vorba despre stilul vestimentar. Adică, vine Black Friday mâine-poimâine şi…

Ce-am zis?! Nu cumva moşul e chiar BF?! BF de la Black Friday, nu de la best frend… dar e, într-un fel, cel mai bun prieten…

Eu am pus un NU mare black tae-ului clasic și un POATE în dreptul celui chic reinventat. De la început, din adolescenţă chiar. Dar nu prea țin să mă încadrez în vreo categorie clară! Fiindcă eu mă îmbrac în funcție de stările pe care le am, și nu potrivit ocaziei sau unui anumit prilej de-a mă îmbrăca, uniformizând situațiile. Sunt zile când Desigual e prietenul meu cel mai bun și altele când stilul vintage mă încadrează în alte epoci.

— Și te mai întrebi de ce am apărut? Sunt aici să te acopăr…
— Nu acoperi nimic! Nu mă prinde pe mine acest fel de-a fi, dar nu văd ce e rău în asta. E stilul meu și e unul asumat. Un stil de actriță. Uite, rochia pe care mi-ai sugerat-o, chiar îmi place! Numai că eu aș purta-o cu un pantalon sau cu un dres gros, colorat, kaki sau maron, la care aș adăuga o eșarfă colorată în mai multe nuanțe de toamnă. Și o pereche de ghete grena. Și o vestă de catifea verde, cu broderie.
— Îți place toamna?
— Se asortează cu părul meu roșcat.
— Dar moda?
— Cred că îmi place pentru spectacolul pe care îl oferă…

— Atunci, imaginează-ţi că eşti invitată la Spectacolul „Black Friday la Answear!” Ce ţi-ai alege dacă nu ar fi pandemia?

— Pot alege şi de la Medicine? Adică, o să aleg şi de la Desigual, dar…

— La reduceri de până la 70% nici n-ai cum altfel.

— Doar atât! Dar să ştii că eu aş alege, de fapt, numai chiloţi, sutiene, şosete, că niciodată nu-mi ajung…

— Nu ţineam musai să ştiu! Da’ dacă o să ne închidă ăştia de tot, în case, la ce-ţi trebuie atâtea?

Cred că moş Black ştie că îmi place să-mi cumpăr haine la reducere şi că mi-am mai cumpărat multe anul ăsta. Mai multe decât anul trecut, spre exemplu, ca să mi le asortez cu măştile.

— Auzi, Black Tataie, dar de ce tocmai un moș?
— Eu? De ce, voiai să fiu mai tânăr?
— Nu. Nu e o poveste de dragoste! E despre stil, oarecum. Un răspuns! Pentru cine caută reduceri şi haine de calitate. Și personajul tău e mai potrivit, are ceva… De ajutor! E un personaj cu răspunsurile la el, cam cum e un magazin online cum e Answear.ro. Adică, e impozibil să nu îţi regăseşti gusturile. Gusturile&Mirosurile, în materie de modă, chiar şi pe timp de pandemie. Nu știu unde au dispărut oamenii ăia de tip James Bond, dar data viitoare când o să mai caut oferte la reducere pe Answear, o să umplu strada numai cu tipi de tip Black Tataie… Unde o să te duci de-aici?
— Secret!
— Eu te-am inventat?
— Nu îți spun!

Articolul nr.16, SuperBlog