Se întâmplă că, în teatru, şi în al meu şi în general, igiena poate să fie un obiect al realităţii, iar în realitate, să nu fie. De fapt, în realitatea asta a mea, prea puţine spaţii arată cum ar trebui să arate sau folosesc ce ar trebui folosit ca să capete valoare expresia „curăţenie lună”.

Ba, chiar într-o lună (altă lună!) dintr-un alt an, nepandemic, când a trebuit să punem în scenă comedia „Doctor fără voie”, de Moliere, devizul pentru recuzită era mai atoatecuprinzător decât o listă de achiziţii a unui spital, doar pentru o singură reprezentaţie. Vrei să te convingi? Iată-l!