Cînd se rupe firul unei mari iubiri,
Cînd pulsează umbra unei despărţiri,
Cînd îţi rîde-n faţă blegul Cupidon,
Cînd tristeţea te transformă în neOm,
Cînd ţi se pare o dramă a iubirii tragedie,
Cînd o aştepţi prea bine şi ştii că n-o să vie,
Cînd plumbul din plămîni e asupritor,
Cînd de moarte te apucă, aşa, cîte un dor,
Cînd te mişti amorf ca un căcat pe apă,
Cînd ştii cu siguranţă că ţi-ai luat ţeapă,
Cînd orice apăsare în carne-i împietrită,
Cînd placerea pare-o dulce ebonită,
Cînd frigul şi nimicul sunt în capul mesei,