Cînd se rupe firul unei mari iubiri,
Cînd pulsează umbra unei despărţiri,
Cînd îţi rîde-n faţă blegul Cupidon,
Cînd tristeţea te transformă în
neOm,
Cînd ţi se pare o dramă a iubirii
tragedie,
Cînd o aştepţi prea bine şi ştii că n-o să
vie,
Cînd plumbul din plămîni e
asupritor,
Cînd de moarte te apucă, aşa, cîte un
dor,
Cînd te mişti amorf ca un căcat pe
apă,
Cînd ştii cu siguranţă că ţi-ai luat
ţeapă,
Cînd orice apăsare în carne-i
împietrită,
Cînd placerea pare-o dulce ebonită,
Cînd frigul şi nimicul sunt în capul
mesei,
Cînd încă-i mai tînjeşti după forma
fesei,
Cînd furia turbă într-o inimă cu
sînge,
Cînd aerul, ca ştreangul, de gîtişor te
strînge,
Când ţi-ai rupe pielea ca un vechi
tapet
Să ştii că e Pizdeţul. Nu mă mai
repet.
.jpg)
