Că când... Toţi indivizii au nevoie să simtă că aparţin la ceva, că sunt fără rezerve a cuiva. Apartenenţa moldovenilor, realmente, e colică insuportabilă. O uneltire amorţită, urzită împotriva oricăror tangenţe logice. Apartenenţă balonată. Aoleu acidulată. Acneică. Astmatic alduită. Antagonică. Ziua A spui? Pe naiba. Ziua Aiurea. Buliharii nimănui. Şi cantitativ, şi calitativ. Că când... Apartenenţa la ceva şi/sau cineva se caracterizează printr-o dăruire necondiţionată a individului colectivităţii, identificându-se cu valorile ei, iremediabil, la bine şi la rău. Intrigant. Mai sunt nouăsprezece ţigări, nemeditate. Când deschid cutia cu alte nouăsprezece surate, mă înseninez. Ţigara în sine este o nefire filantropică. Îţi donează mai tot ce are, în afară de filtru. Voi, pederaşti ai indiferenţei, aveţi valori? Voi, figuranţi ambrazurici care nu vă ridicaţi niciodată mai sus de prima treaptă a pir