Farmecul unei fiinţe necunoscute pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne stăpânim egocentrismul. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu ştiam că e prizoniera unei mâhniri adânci, a cărei euforie ne poate face chiar să ne credem fericiţi. Găsisem firească şi proprie fiinţei mele bucuriile apropierii de Leyla. Începusem să cred că această apropiere e singura care avea valoare şi durată, singura care-mi putea scoate fiinţa din intemporal, singura care-mi dădea o plenitudine suficientă vieţii machiate. Şi berea curgea armonios precum trec clipele pe malul mării...
O contemplai mut ceva vreme... Făptura care-mi provocase atâta durere îmi părea o perplexitate diafană... un deja-vu, deja-vecu... Sărutai poza, dar sărutul se încleştă brusc şi mă trezii din zvârcolire, în abandon. "De ce am iubit-o? Pentru ce m-am î...