Aşadar, într-o ducere... Îmi aprind o "Doină". Tăcerea,
spre bucuria mea, ticluieşte waţi enormi de meditaţie. Nici măcar
ondulaţia fumului de ţigară nu-i atât de relativă precum e
existenţa provizorie a moldovenilor. Deşi, fie între noi vorba,
relativismul nostru parcurge dezinvolturi veşnice. Câteodată ajung
la capătul răbdării. Să mi se ofere mie, dovezi emfatice că ţara
asta merită respect, mi se pare o siestă parazitică. Intolerabil.
Aşadar, într-o ducere... Nici pe departe nu mi-am revenit total.
Sunt toţi nişte ticăloşi. Sparg bube în loc să le tămăduiască.
Bunăoară, nici măcar solemnitatea lor, una bucolică, nu se merită a
fi luată în seamă. Pentru că, zbanţ!, îţi aduci aminte că oricât de
onest nu ai fi fost, te-au călcat în picioare. Ei, mârlanii
buclucaşi. Aşadar, într-o ducere... Nu am stea în
frunte. Nu-s mai reprezentativ ca ceilalţi. Nu behăi pitoresc la
microfon cu promisiuni suspecte. Nu arăt milă provizorie. Nu. Şi
carevasăzică, totuşi, sunt o fire păguboasă. Bineînţeles, în mintea
voastră ascuţită care judecă încordat, aşa oi fi fiind. V-am văzut
în vârf de pulă: Abandonaţilor! Aburiţilor!
Agramaţilor!
Surâd diabolic. E cumva ziua "A"? Aaa, da. N-a mai rămas
nimic din ţigară. Fantastic cât de repede trece timpul.
Aşadar, într-o ducere...
- Excelenţă, vreau să merg acasă.
- Scopul vizitei?
- Mă duc la Kogaionon, să mă reculeg.
- La Tyras nu ţi-e reculegerea?
- Pe Tyras s-au stabilit duşmanii.
- Care duşmani, că-i căsăpisem naibii pe toţi
parcă?
- Tribul Indiferenţilor.
- Că bine spui, carpule... S-ar fi apucat parcă Zamolxe
să-i descânte. Ei, nici vorbă să audă. Pe deasupra, mai sunt şi
leproş(t)i, iar Zamolxe nu-i obsedat de PR ca Jeezăs, să umble
hai-hui printre neamuri şi să facă minuni.
- Axul boreal o să-i îndrepte.
- Aşa să te audă distinsul primordial.
Aşadar, într-o ducere... Ducem-aş d'aci în
veci...
.jpg)
