Maria Rovan, autoare aparţinând valului de tineri scriitori
(se născuse în 1919), publică în 1948 volumul Teatru pentru
copii (Editura de Stat, Literatura pentru copii), prin
care pare să se impună ca dramaturg de frunte pentru publicul de
vârste fragede. Ideea care pare să o fi călăuzit pe autoare pare
tratarea dramatizată într-o manieră nouă (azi i-am spune
postmodernă) a unor teme literare larg răspândite. În
Scufiţa roşie şi capra cu trei iezi sunt contopite
cele două cunoscute poveşti, elementul unificator fiind aversiunea
faţă de inamicul comun, lupul, iar Pe urmele Mioriţei
are ambiţia de a adăuga elemente noi la istoria cunoscută a
baladei, precum existenţa unei surori a oii năzdrăvane (Florica) şi
dizolvarea conflictului pastoral existent în textul folcloric
clasic. Din păcate, această rescriere a unor poveşti arhicunoscute
este sterilă, căci autoarea, lipsită de inventivitate, nu reuşeşte
să creeze texte care să atragă şi caută să instruiască la tot
pasul, într-un stil strident, pe alocuri bombastic. Alte două piese
(Ţara păsărilor şi Şapte mici
pitici sunt de un didacticism supărător („Aşa este precum
zici / Să fim buni cu cei mai mici” rosteşte, trăgând concluziile,
un personaj din cea de a doua piesă). Cenuşăreasa
este o dramatizare mediocră a basmului omonim, ca şi
Un bob de mazăre cu bucluc (trimitere la
Prinţesa şi bobul de mazăre de Andersen). De un
moralism generic, în mare măsură burghez, fără elemente prea
apăsate de critică socială (Cenuşăreasa nu are reţineri în a-i ceda
prinţului tânăr şi fermecător), creaţiile Mariei Rovan nu atrag
atenţia criticilor zilei. Volumul este salutat, cu amabilitate, în
recenzii de câteva rânduri (ca în Universul nr.
232 din 6 octombrie 1948, unde titlul e menţionat greşit ─
Teatru de copii). Ceva mai amplă este prezentarea
făcută în ziarul Luptătorul nr. 239 din 26
noiembrie, unde se spune că „[a]utoarea reușește să creezi în
câteva personaje modele de viață pentru cei mici: «Nu suntem iepuri
ca să fim sperioși ca ei», spune unul din cele trei personaje
scoțând în relief astfel curajul, care trebuie să fie o calitate a
tineretului nostru. «Teatru pentru copii» este o carte care trebuie
să fie citită de toți acei cărora li se adresează”.
Coperta şi desenele interioare sunt realizate de Ligia
Macovei.