Literatura periodicelor pentru copii din perioada
interbelică, cu extindere până prin 1948-1949, e plină de „moşi”.
Mă refer aici la pseudonimele cu care sunt semnate bucăţile
literare (o submulţime a imensei mulţimi a pseudonimelor generale
care apar în aceste publicaţii şi pentru care nu vom afla probabil
niciodată cine se ascunde în spatele lor). Avem un Moş Radu, un Moş
Nae, un Moş Glumici, un Moş Alecu, un Moş Costache, un Moş Fotea,
un Moş Toader, un Moş Roată, un Moş Grigore Sfătosu, un Moş
Delamare etc. sau, pur şi simplu, Moşu şi nenumăraţi alţii.
Desigur, nu toţi aceşti moşi rămân necunoscuţi, căci ştim desigur
că Moş Nae era prodigiosul N. Batzaria (1874-1952), pus la index
după război şi mort în condiţii neclare la începutul deceniului al
şaselea al secolului trecut. Un alt moş a cărui identitate ne este
cunoscută este Moş Delamare, pseudonim al comandorului de marină
(ulterior contraamiral) Aurel Negulescu (1880-1956), a cărui
semnătură apare frecvent în Ziarul ştiinţelor şi al
călătoriilor.
Un alt „moş” pe care îl găsim în vechile
publicaţii pentru copii - de data asta chiar în fruntea uneia din
ele - este misteriosul Moş Hugo. La 15 ianuarie 1940 apare la
Bucureşti primul număr din Informaţia copiilor şi
tineretului, care poartă pe frontispiciu numele directorului,
Moş Hugo. Semnătura acestuia nu se regăseşte sub niciun material
publicat în acest număr sau în cele care au urmat. Articolul de
prezentare intitulat Bilet de drum, care este de fapt
adresat părinţilor, cu îndemnul de a da odraslelor
lor spre lectură noua revistă, este scris de Emil
Serghie (1897-1977). Publicist de stânga activ în
perioada interbelică şi până la începuturile Republicii
Populare, traducător şi om de teatru, Serghie „năşise”
numeroase publicaţii, fiind directorul ziarului
Momentul şi colaborator constant la multe alte ziare.
Nu ştiu să fi scris vreodată literatură pentru copii, dar
prezenţa sa în fruntea Informaţiei... putea da girul
unei autorităţi. Să fie Emil Serghie directorul Moş
Hugo? Greu de spus, dar nu imposibil. În clasicul său
Dicţionar de pseudonime, Mihail Straje
menţionează o serie de pseudonime folosite de Serghie
în cariera sa jurnalistică. Deşi printre acestea nu se numără Moş
Hugo, Straje afirmă că informaţiile despre Serghie
provin chiar de la acesta. Printre publicaţiile la
care a colaborat, el menţionează Informaţia (până în
1941). Este foarte probabil să fi fost chiar
Informaţia copiilor şi tineretului, unde, după
cum am văzut, nu a contribuit cu texte. E deci destul de probabil
să fi fost chiar el directorul, acel misterios Moş
Hugo. Ancheta continuă...