Sunt trei feluri de oameni pe lumea asta

Cei care știu sa numere pana la trei și cei care nu știu de aia apar acele doua categorii de oameni a celor care pot extrapola din informații incomplete

Adică cei care nu știu cei care știu și cei care se afla în procesul de învățare completând propozițiile neterminate ale Educatorului prin intuiție logica repetiție rememorare experiența și curajul de a îndrăzni sa răzbată necunoscutul

și totuși importanța primei păreri impulsive este flacăra care ține lumânarea aprinsă. asta ține de orizontul imaginației și de natura acestea de a edeniza realitatea imediat următoare sau de a o compromite la impactul cu realitatea. de aceea omul este trihotomic cel care a fost cel care este și cel care va fi problema apare atunci când natura celor trei deși una comună diferă în funcție de direcția în care perspectiva cu care trăim realitatea este abordată privind spre viitor ștergând experiența constructivă a trecutului trăind prezentul ca pe o continuă resursă inepuizabilă risipind resursele dobândite sau potențiale și în viitor sărăcind prezentul de oportunități prin investiția continuă în realități intangibile. ei bine multitudinea variantelor și combinațiilor de împreunare a celor trei în funcție de dozaj poate căpăta o problemă matematică dar și o caracteristică aleatorie în funcție de gravitatea normelor de implicare responsabilizare sau compromitere.

Fericirea nu este palpabila dar este transmisibilă e doar ceva ce reprezintă un alt ceva determinata doar de intenția de a fi sau nu în funcție de un stimul. Problema e ca orice reacție interna redresată va caută stimuli artificiali da a externa liza potențiala energie pentru a fi decantate. Doar ca obligativitatea autocenzurii unor caracteristici de personalitate adică intrinseci nu arbitrare poate crea tulburări de comportament necaracteristice persoanei în cauză; mai apare și inadaptarea la un mediu restrictiv care te concepe drept persoana reprezentata de caracteristicile auto represive. Bineînțeles ca toate mediile sunt arbitrate de circumstanțe iar adaptarea este necesară. dar ca cel care ești integrat poți fi perceput ca bun rău sau inadaptat sau bun pentru altceva in afara sistemului ceea ce te supune unei imparțialități în necunoștință de cauză poți fi mai puțin decât imparțial ca predefinit pentru ca binele este bine și răul este rău iar natura liberului arbitru este de a reprezenta binele prin urmare obiectivul liberului arbitru este de facilita libertatea de a face bine și de a fi parte din grup prin dobândire de abilități și integrarea acestora în cerințele postului indiferent de vocație sau predestinație care pot fi readaptate în funcție de distopiile sau utopiile în care te poți integra timpul și spațiile personale.

P. s. familie casă grădina carieră morală societate educație neam demnitate muncă devotament călătorii în diferite scopuri toate sunt spații existente concomitent independente și integrate.