Gândesc deci exist gândindu ma la mine vorbind cu mine despre mine
48 de cugetări trinitate
Creierul îl atenționează pe un om cu un vis ca doarme strâmb si ca i a amortit mâna iar cugetarea rațională își da seama de visul in care din cauza ca tocmai si a câștigat o anumită încredere in integritatea interna cu greu raționamentul intern găsește ceva care sa ii provoace frica si autocontrolul intern toate autoritățile superioare si cu autoritate irațională asupra sinelui fiind sfidate
Sinele încercând sa trezească simțurile eului intra in dialog si ii spune cum de știe sinele dacă cumva in acea extremitate se crează o amorțirea dacă sinele nu se poate vedea pe sine sau nu poate dialoga cu sinele fără sa stimuleze un alt simt cu care poate confirma existența sau diferența de normalitate a unei extremități cine se crede sinele deștept ? Ei bine sinele este si gura rațiune pe care o cunoaște deci se pare ca eu sunt singurul deștept pe care îl cu osc iar informație altor deștepți eate irelevanta dar important de a fi cunoscuta pentru momentul in care sinele are nevoie de auto depășire in situații in care sinele are nevoie de noi abilitați pentru a le folosi in supraviețuire in mediul existent pai vezi domnule sine ca nu ești cea mai inteligenta persoana pe care o Cunoști poate o fi așa dar in sinea mea am si abilitați sub memorate folositoare spre exemplu supraviețuirea cu aerul de care nu îți dai seama ca e important pana nu îl mai ai iar legat de aer si plutirea lui in aer sinele descopera ca prin el poate zbura sau chiar pluti fără gravitației aparent informație inutila in sub conștientul care decriptează afinități fizice codate in a d n care pare a avea ascunse abilitați extra omenești care depășesc Abilitățile folositoare in mărimea exactă folositoare in comparație cu mărimea obiectelor naturale înconjurătoare a presiunii atmosferice tensiunii de suprafața a lichidelor durității si a forței gravitației asupra propriilor puteri de deplasare si echilibru astfel îți dai seama ca poți crea abilitați precum zborul cu facilitați ale simțurilor pe care le folosești in acest sens
Deci sinele se poate înțelege pe sine atât timp cât se folosește de sine pentru a se descurca spre exemplu eul are nevoie de sine pentru a se exporta in afara sinelui pentru a crea cea mai relevanta forma existențiala pentru a si asigura existența putem spune ca raportarea la sine ca extern poate deveni o forma religioasă de raportare la o abilitate intrinseca de a se vedea pe sine in forma cea mai eficientă de adaptare la existența care poate lua forma mamei tatălui sinelui dar si a unei entități in care se acumulează tot binele folositor existentei iar toată aceasta raportare la sine se reduce la o formula a treimii la puterea a doua de comunicare pentru a descoperi cea mai eficientă formula de auto descoperire vorbind despre sine cu sine ca despre o persoana extra sine care este de fapt sinele cuvântul sinele puterea si sinele existența deci ajungem la concluzia ca si Dumnezeu existența totala este in sine si noi in Dumnezeu si Dumnezeu prin iubire se face prezent si in sine si in noi iar noi avem acces la acest Dumnezeu si prin căutarea intrinseca si prin căutarea extrinseca
P s iată ca sinele este dar in același ipostaza nu eate cea mai deșteaptă persoana pe care o cunoaște când își dorește ceva ce nu are Dorin duși ceva si folositor dar nefolositor din cauza unei nevoi intrinseci prin care își da seama ca ceva ii lipsește sau cineva îl oprește sau poate facilita accesul la ieșirea din lipsa tangibil nedorita exportata intr o nevoie extrinseca a unei existente proiectate drept potențial posibila conform propriilor abilitați de exploatare cu încredere sau fără a sinelui spre care are nevoie sa iasă
P s p s Sticea un vizor prin unde telegrafice redate printr-un ecran care foto sintetizează lumina naturală adică limitarea noastră ne limitează doar la forma noastră de manifestare de aceea o furnica miu are neaparat prioritar manifestarea unei gravitații care poate răni si împotriva căreia suntem limitați fizic in comparație cu o furnica care poate fi superior puternica propriilor nevoi de a exista in comparație cu nevoile mărimii natural umane de a folosi forțele înconjurătoare pentru a supraviețui cum ar fi tensiunea apei asupra unei suprafețe presiunea aerului gravitației sau a vântului care poate fi simțită ca o adiere sau ca un pericol asupra spațiului in care ne creăm rezistența la intemperii externe
