Mi-e dor de oameni, mi-e dor de ei așa cum nu credeam că o să-mi fie vreodată. Mi-e dor de prezența lor, de zâmbetul lor, de emoția pe care o resimt atunci, de dispoziția lor care transformă totul în jur. Mi-e dor de mine din momentele alea. De energia cu care mă încarc atunci, de bucuria pe care o resimt, de modul în care timpul capăta parcă alt sens. Sunt oameni și oameni, momente și momente.
De vreo câțiva ani există #ziuadorului, poate nu întâmplător apărută. 13 mai, zi simbol în care sărbătorim ideea care ne leagă, poate, cel mai tare - dorul. :)
Toți iubim, toți suferim, dar parcă în diverse etape și în diverse moduri. Asta cu dorul e mai complex! Iubirea nu exclude dorul, așa cum nu este exclus nici de către suferință. Poți fi cel mai fericit om, dar tot ai un dor în suflet...
Învăț încet-încet să mă bucur de momente așa cum vin, să profit de tot ceea ce am acum, iar momentul următor să nu-l ratez, nostalgica fiind dupa cel care a trecut. Cred că asta este, de fapt, problema: uităm să ne bucurăm de prezent, planificând un viitor fără certitudini și plângând după un moment care a trecut. Poate dacă am privi atent la ceea ce ne înconjoară, poate dacă am lăsa orgoliile deoparte, dacă am încerca să ne bucurăm de momentul prezent, am descoperi o lume și o viață mai frumoasă! O lume pe care o putem face mai frumoasă, fiecare dintre noi, în fiecare zi!
#zâmbește #iubeșteviața :)
Continuare...
