Își căuta cu înfrigurare un nou amant,O porție și mai mare de iubire, ca de fiecare dată.E femeia nefericită, soția plictisită ca de moarte de căsnicia bună dar fără pic de suflu și de vlagă.Amanții care vin și pleacă o ajută să respire.Ea e, in fapt, o altă Ema Bovary, cerșind mila și iubirea celor din jur.Oferindu-se la nesfârșitDrept ofrandă bărbaților fără chip.Dar ohhh, trădarea, trădarea asta nemiloasăO strigă acum, o cheamă sa o urmeze,Iar ea, ea nu mai are putere să i se-mpotrivească.Destinul câștigă din nou, e prea puternic.Ea nu-i mai poate ține piept, el e mereu la fel de invincibil......Și nici măcar nu mai știe dacă vrea asta......Deodată se face liniște.Se mai aude cel mult un zvon slab de cântec de iubireÎn rest e doar tăcere, o tăcere care ingheata totul in jur.Singura urmă de viață o mai arată doar ochii ei frumoși