Epistola intru imprietenire cu a mea depresie

Draga D(epresie),
M-am gandit sa iti scriu si sa te si invit la o cafea, desi mi-e greu sa iti spun pe nume. Dar uite ca am ajuns, dupa destul de mult timp, sa pot sa iti spun: Draga. Si asta fara sa mai sufar, fara sa-ti mai cer indurare, fara sa ma mai zvarcolesc in propriile-mi tristeti greu recuperabile.
Mai mult chiar, mi-ar placea sa ne impretenim cu adevarat, sa povestim din cand in cand. Sigur, le ai si tu pe ale tale, cum si eu le am pe ale mele, si poate nu iti e chiar confortabil sa te destainui victimelor tale; dar vezi, tu ai marele avantaj ca ma cunosti pe mine foarte bine, lucru cu care eu inca nu ma pot lauda, asa ca avantaj tu, iarasi tu. Cu toate astea, am ales sa iti intind acum o mana. Hai sa ne vedem in oras zilele astea, ce spui?
Ok, vad esti de acord, ma bucur. Recunosc insa ca nu mi-e usor, cel putin nu inca. Ma lupt in continuare cu o lipsa ...