mi-e dor să scriu o poezie cu sete și cu frenezie cu-a neuronilor chimie și cu un pic de aritmie chiar de-o ieși vreo erezie doar cu creionul pe hârtie la un pas de tehnologie pe masa din bucătărie tot în agenda tuciurie din anul ce-a-ncetat să fie cu un fursec pe-o farfurie cu o plăcintă ce mă-mbie spre noi valori de glicemie sorbind un ceai de iasomie din ceașca ce îmi place mie la lumânarea argintie și forțând rima să tot fie ca să îți sune bine…. ție