3 probleme de gender bias si cateva dintre gandurile mele pe aceasta tema.

1. Cand un barbat merge la sala de mai mult de 3 ori pe saptamana he gets high praise: Oh, frumos, bravo lui, este pasionat omul. Cand o femeie merge de mai mult de 3 ori pe saptamana la sala, pesemne ca nu ii este bine acasa.

Cam de aici mi-a inceput solilocvia. Sa fie clar ca sunt departe de a fi feminista. Am terminat Facultatea de Geologie si Geofizica, am studiat paleontologie si sunt pasionata de biologie, neurobiologie, behavioral biology, prin urmare nu as putea afirma ca femeile si barbatii sunt egali. Nu suntem; suntem diferiti in foarte multe feluri, biologic, chimic (hormoni in proportii diferite, implicand diverse diferente, inclusiv diferenta de forta), anatomic (no surprize there…), prin prisma evolutiei noastre ca specie in timp geologic si se pare ca si in ceea ce priveste constructele sociale, de care nu ne mai scuturam.

Pentru ca am reusit sa evoluam atat de mult si avem un creier atat de sofisticat, spre deosebire de alte specii, copiii trebuie sa stea alaturi de mama multa vreme pana sa devina adulti, si sa isi poata purta singuri de grija. Motiv pentru care in niste sute (vreo 3) de mii de ani de evolutie in directia aceasta, de la aparitia lui sapiens (homo) incoace, femeile au crescut copii si barbatii au fost provideri. Profesorul meu de etica si deontologie din facultate (cealalta, Jurnalism si Stiintele Comunicarii) ne spunea ca femeile dau viata, barbatii o iau, purtand razboaie.

Ce vreau sa spun cu asta este ca acest context i-a facut pe barbati sa fie mai puternici, mai agresivi, mai posesivi, mai demanding, action oriented, etc. Lucru care (conform unor studii) le-a facut pe femei sa fie mai resilient, manipulative, mai empatice si capabile sa citeasca atmosfera pentru a reactiona cat mai bine in orice situatie, pentru a compensa aceasta diferenta de forta fizica.

Pentru femeile care cred ca isi pot compara forta cu un barbat, recomand sa va apucati de un sport de contact si veti vedea first hand, cat de mare este diferenta atat de forta cat si in ce priveste progresul, in timp, ca forta si masa musculara. Ma uit cum progreseaza colegii de la sala mea de MMA si la bicepsii mei care au crescut de-abia vreo 3 milimetri in circumferinta in ultimul an (and not for lack of trying) si ma fac mica. Da, cam asa stau lucrurile.

In contextul actual, ultima suta de ani, femeile reusesc sa iasa din umbra barbatiilor, gratie accesului la educatie, accesului in campul muncii, organizarii actuale a societatii, iar adaptabilitatea si rezilienta feminina incep sa isi spuna cuvantul. Femeile au la dispozitie din ce in ce mai multe optiuni si din ce in ce mai putina nevoie de protectia si suportul financiar din partea unui barbat. Sky is the limit. Intre timp barbatii au din ce in ce mai putine razboaie de purtat, protectie de exercitat si din ce in ce mai putina influenta si control asupra femeilor iar echilibrul de forte numai echilibrat nu mai este.

Totusi 100 de ani de istorie recenta nu sterg cu buretele circa 300 000 de ani de crescut copiii si trebaluit prin casa/grota si/sau muncit pe camp. Este foarte natural sa o luam pe calea ancestrala iar cresterea unui copil este poate cel mai nobil, sacru si mai frumos lucru pe care il poti face in viata. Nu inseamna insa ca este calea tuturor femeilor, sau ca toate au acelasi ritm, si la 20 de ani a sunat ceasul si intra toate in fibrilatii…. Lucrurile nu stau chiar asa.

Sapolsky in Behave – The biology of humans at our best and worst, isi incepe epilogul prin a spune ca “studiile cerceteaza valori medii”, e important sa intelegem ca exista exceptii de la regula (nu putine si chiar variate).

Once in a blue moon, unele dintre noi au nevoie de mai mult timp. Sa traiasca, sa invete, sa cunoasca, sa creasca, se se ramifice. Nicio cale nu este mai buna decat cealalta, sau calea corecta. Fiecare dintre noi ar trebui sa fim libere sa facem ce ne dorim si ce simtim.

Am sentimentul ca in ziua de astazi, pentru ca totul este la indemana, facut si cunoscut si nimic nu mai este sau nu mai pare nou, oamenii nu mai au cu ce sa epateze sau sa simta ca traiesc si patineaza catre extreme indepartate in orice fac. Feminismul este dus la extrem. Chiar daca putem in teorie sa facem orice face un barbat, nu inseamna totusi ca ne vom apuca acum de minerit, de exemplu. Da, am putea sa o facem, dar chiar vrem asta? Poate ca nu este cel mai bun exemplu.

Hai sa o luam altfel. La fostul loc de munca, adesea aveam de carat sacose pline si grele, pentru diverse evenimente. Treceam printre colegii mei, in majoritatea lor barbati si tot in majoritatea lor acestia ignorau faptul ca aproape ca imi caram greutatea in sacosele cu care ma insoteam. Sigur ca ma descurcam sa le duc, sunt mai puternica decat par (sala pe paine) ba chiar, in general cand se oferea cineva (au fost cativa, apreciez) sa ma ajute aveam tendinta sa refuz: Concluzia pe care o trageam insa, tarand sacosele mele agale, era ca politetea ramane cu din ce in ce mai putin aer in ghilotina feminismului, iar sangele de mult nu i-a mai ajuns la creier.

Una-i una, alta-i alta; lasa femeie omul sa te ajute cu sacosele, nu-i nicio tragedie si nicio intentie ascunsa aici, atat de rar se mai face cate-un bine ca parca-i pacat sa retezam din fasa asa o pornire buna si inofensiva.

Am citit de curand undeva, nu reusesc deloc sa imi amintesc unde, un mic pasaj in care era vorba despre a primi un cadou sau un serviciu. Cel ce incerca sa ii faca cinste cuiva cu un suc, acesta refuzand cu inversunare, i-a explicat ca nu pentru tine accepti un astfel de gest ci pentru cel care il face, bucuria mai mare fiind a aceluia din urma. Mi s-a schimbat total perspectiva si mi-am propus sa primesc cu bucurie astfel de gesturi, de azi inainte, caci pentru pana acum, rusine sa imi fie.

2. Insa intervine din nou gender biasul asta – daca primesti esti profitoare, daca nu primesti esti prost crescuta… Daca primesti, se asteapta adesea mai mult decat un zambet inapoi, daca nu primesti, “ce-ai draga, ce crezi, ca asteptam ceva inapoi, intentia mea era de-o puritate, de-a dreptul distilata”… Asa ca inteleg de unde vine si feminismul asta, oricum ai da-o cam tot prost iesi…

Imi place sa fac abstractie de toate aceste dedesubturi ale interactiunilor umane, si sa incerc sa gasesc mereu unghiul pozitiv din care sa privesc lucrurile. Daca intentia nu a fost curata (in contextul de mai sus), macar gestul a fost dragut si mi-a servit in vreun fel. Mereu am spus ca oamenii pentru mine sunt un bonus, nu o necesitate. Indiferent de cum este pusa problema de personajul ipotetic de mai sus, it’s on him, nu la noi. Practic cred ca asta este foarte important pentru o femeie. Sa invete sa separe lucrurile. Oamenii vor avea mereu pareri dar nimeni nu traieste viata ta.

Mereu am simtit ca am drumul meu si ca nu trebuie sa fiu ca o frunza in bataia vantului, sa imi schimb parerile dupa cum imi convine in fiecare context sau grup de oameni prin care trec si sa urmez calea batuta, cea mai usoara. Poate ca am citit prea multe carti si sunt greu de impresionat ca Scarlet si neimblanzita ca Sigrid, rationala ca Rhoda, goal oriented ca Mineko si putin in alta lume ca Sherine.

Nu am luat calea usoara si ma bucur. Calea cea lunga m-a facut cine sunt: Licentiata in 2 domenii, cu 4 limbi straine vorbite, 5 calificari, circa 50 de alte diplome (and counting) de la diverse cursuri pentru diverse specializari in domeniile in care sunt calificata, cateva sute de tablouri si pereti pictati la activ (cateva dintre lucrarile mele, mai jos), cateva sute de articole scrise si publicate, cateva sute de carti citite si probabil mii de clatite facute – cine stie cunoaste. Someone might think I am able to cheat time (“3 turns should do it”)… to a certain extent I must be. Sau poate asta se intampla cand o femeie nu face din casatorie un scop in viata. (burn.) Nu ca ar face femeile asta, dar cam asta este impresia barbatilor, vad.

3. Si totusi asta stiu eu, din afara, se pare ca pare ca e un soi de tragedie ca nu as fi casatorita pana la aceasta venerabila varsta pe care mai am putin (putin, putin) si o implinesc. 33. Ei bine oameni buni, nu va faceti griji pentru mine, sunt bine si mai mult decat atat: “I want adventure in the great wide somewhere… I want it more than I can tell…” in cuvintele personajului meu Disney favorit, Belle (cea mai rationala dintre printese).

Daca astazi sunt nemaritata este pentru ca nu am vrut sa fac compromisuri, viata este prea scurta pentru asta. Vreau totul sau nimic.

Choice is ultimately in the woman’s hands. The man pops the question but the woman has to say yes for anything to happen further on. E doar o iluzie ca puterea ar fi in mainile barbatului. (Ladies, give yourselves some credit!!)

Also, era sa uit de paralela – daca un barbat este necasatorit la 30 de ani, il sarbatorim, felicitam, isi da timp baiatul, se concentreaza pe dezvoltare personala, cariera, bravo lui. Daca o femeie este nemaritata la 30, saraca nu are cine sa o ia… Pfff…. (imi dau si ochii peste cap aici, ca sa stiti).

In incheiere, cateva ganduri si sfaturi nepieptanate, mai mult pentru fete, dar nu strica nimanui:

• Citeste! Sunt atat de multe lucruri de invatat din carti, atatea doamne in toata puterea cuvantului de descoperit si luat cu noi in gand, in suflet si in purtare.
• Tot legat de carti, food for thought, in cuvintele lui Isaac Newton: „If I have seen further it is by standing on the shoulders of Giants.” – gaseste-ti gigatii de pe umerii carora sa privesti lumea. Vei vedea lucrurile mai clar.
• “Live as if you were to die tomorrow, Learn as if you were to live forever” Gandhi, cuvinte pe care le-am luat ca litera de lege.
• Reiau ce am spus mai sus putin pentru ca mi se pare foarte important: Nu iti traieste nimeni viata! Nu lua decizii pentru mama, tata, bunici, prieteni, gasca, societate, etc. Lasa-i cu parerile lor si ia decizii pentru tine.
• Da, te vei lovi de discriminare, gender bias; Nu, nu e treaba ta, lasa problema la ei! Treaba ta este sa inveti, sa cresti, sa te bucuri de fiecare clipa, de tot ce e bun si frumos in jurul tau.
• Referitor la joburi, nu toate locurile sunt toxice, nu iti e bine, schimba jobul!

Cam atat si ma semnez cu doña Quixote astazi, pentru ca aceasta lupta cu morile de vant mai are mult pana sa se incheie. Hugs de la mai sus mentionata.